1. [DEX '09] MEREMETISIT, -Ă, meremetisiți, -te, adj. (Înv. și reg.) Reparat, refăcut, restaurat. – V. meremetisi.
2. [MDA2] meremetisit1 sn [At: MON. IST. I, 14 / Pl: (rar) ~uri / E: meremetisi] (Înv) 1 Reparare. 2 Restaurare. 3 Corvoadă.
3. [MDA2] meremetisit2, ~ă a [At: PONTBRIANT, D. / V: (reg) mitirisit / Pl: ~iți, ~e / E: meremetisi] (Îrg) 1 Reparat. 2 Restaurat.
4. [DLRLC] MEREMETISIT, -Ă, meremetisiți, -te, adj. Reparat, dres, aranjat; (fig.; despre oameni) beat, cherchelit. Gîlgîiau cîte o cinzeacă de rachiu și se apucau de treabă, meremetisiți. MACEDONSKI, O. III 50.
5. [DEX '09] MEREMETISI, meremetisesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și reg.) A repara; a reface; a restaura. ♦ (Fam.) A pune în ordine; a aranja, a dichisi. – Din ngr. emeremétisa (aor. lui meremetizo).
6. [MDA2] meremetisi vt [At: KOTZEBUE, U. 26v/16 / V: (înv) ~rim~, (reg) miritisi / E: ngr ἐμερεμέτισα (aor μερεμέτιζω)] 1 (Îrg) A face lucrări de reparație. 2 (Îrg) A restaura. 3 (Fam) A pune în ordine Si: a aranja, a dichisi. 4 (Rar; c. i. o meserie) A exercita.
7. [MDA2] merimetisi vr vz meremetisi
8. [MDA2] miritisi v vz meremetisi
9. [MDA2] mitirisit, ~ă a vz meremetisit2
10. [DLRLC] MEREMETISI, meremetisesc, vb. IV. Tranz. A repara, a drege, a cîrpi; a aranja; a îngriji. Avea lîngă casă o grădină pe care o meremetisea totdeauna pe înserate. PAS, Z. I 145. Bătrînii Nastasiei duraseră în luminișul de la capătul pogoanelor, aproape de pîrîiaș, o colibă de frunzar. în fitece primăvară trebuia meremetisită. SADOVEANU, M. C. 183. El își făcuse, meremetisindu-le de-a-ntregul [casele]... o somptuoasă sihăstrie. M. I. CARAGIALE, C. 47. ◊ Fig. Domnia-sa cugeta cum să facă și să dreagă ca să-și meremetisească ființa. SADOVEANU, F. J. 489.
11. [Șăineanu, ed. VI] meremetesì v. a repara o clădire.
12. [Scriban] meremetisésc v. tr. (d. meremet; ngr. meremetizo, aor. -métisa). Rar azĭ. Repar (maĭ ales casele).
13. [DOOM 3] meremetisi (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. meremetisesc, 3 sg. meremetisește, imperf. 1 meremetiseam; conj. prez. 1 sg. să meremetisesc, 3 să meremetisească
14. [DOOM 2] meremetisi (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. meremetisesc, imperf. 3 sg. meremetisea; conj. prez. 3 să meremetisească
15. [DGS] meremetisit1 s.n. (înv.) 1 v. Refacere. Reparare. Reparat1. Reparație. 2 v. Înnoire. Refacere. Restaurare. Restaurație1.
16. [DGS] meremetisit2, -ă adj. (înv. și reg.) 1 (despre obiecte, construcții, sisteme tehnice etc.) v. Refăcut. Reparat2. 2 (despre monumente, construcții, picturi etc.) v. Refăcut. Restaurat.
17. [DGS] meremetisi vb. IV. tr. (înv. și reg.) 1 (compl. indică obiecte, construcții, sisteme tehnice etc.) v. Reface. Repara. 2 (compl. indică monumente, construcții, picturi etc.) v. Înnoi. Reface. Restaura.
18. [DLR] MEREMETISÍT1 s. n. (Învechit) Meremetisire. Izvodul pentru meremetisitul bisericii, chiliilor, precum și a celorlalte clădiri, s-a tocmit de doi meșteri. MON. IST. I, 14. - V. meremetisi.
19. [DLR] MEREMETISÍT2, -Ă adj. (Învechit și regional) Reparat, refăcut; restaurat. Cf. PONTBRIANT, D. Palatul e atît de meremetisit, că nu se mai poate ști dacă e vreo aripă din cel vechi al lui Constantin Brîncoveanu, ori e o clădire durată din nou. CAMIL PETRESCU, O. II, 240. ◊ Fig. [Băieții] gîlgîiau cîte o cinzeacă de rachiu și se apucau de treabă, meremetisiți. MACEDONSKI, O. III, 50. – Pl.: meremetisiți, -te. – Și: (regional, prin metateză și haplologie) mitirisít, -ă adj. PAMFILE, A. R. 41. – V. meremetisi.
20. [DLR] MEREMETISÍ vb. IV. T r a n z. 1. (Învechit și regional) A face lucrări de reparație, a repara; a restaura. Mă duc să port grijă să meremetisesc podul. KOTZEBUE, U. 26v/16. Căpitanul avînd a mai zăbovi. . . ca să meremetisească corabiia ca una ce să mai hărbuisă. DRĂGHICI, R. 29/13. [Casele] le schimbase, le meremetisise, astfel că erau acum cele mai frumoase din tîrg. d. ZAMFIRESCU, T. S. 6. Din bătrînele case. . . el își făcuse, meremetisîndu-le de-a-ntregul. . ., o somptuoasă sihăstrie. M. I. CARAGIALE, C. 47. Bătrînii Nastasiei duraseră în luminișul de la capătul pogoanelor, aproape de pîrîiaș, o colibă de frunzar. În fitece primăvară trebuia meremetisită. SADOVEANU, M. C. 183. (R e f l. p a s.) Această sfîntă icoană fiind foarte veche și stricată, s-au meremetisit (a. 1801). ap. TDRG. Podelele acele vechi să pot meremetisi (a. 1815). URICARIUL, I, 234, cf. V, 437/19. S-au meremetisit sfîntă biserică din satul Văcăreștii. . . și s-au învălit de iznov (a. 1819). IORGA, S. D. XV2, 45. Trebuia să se meremetisească velnița. CONV. LIT. XVII, 394. ◊ F i g. Sărută mîna bătrînei. . . o mai meremetisi, ce-i făcu, că își veni baba în simțiri. D. ZAMFIRESCU, V. Ț. 15. De cum înflorise în șesul Moldovei primăvara nouă, domnia sa cugeta cum să facă și să dreagă că să-și meremetiseascâ ființa. SADOVEANU, O. XIII, 647. ♦ (Familiar) A pune în ordine ; a aranja, a dischisi. Avea lîngă casă o grădină pe care o meremetisea totdeauna pe înserate. PAS, Z. I, 145. 2. (Rar) A exercita, a îndeplini. Potcovarul. . ., croitorul, doctorul. . . se adună din cînd în cînd la școală ca să vadă cum își meremetisește dascălul meșteșugul pe scăfîrliile odraslelor. I. BOTEZ, B. I, 108. – Prez. ind.: meremetisesc. – Și: (învechit) merimetisí (GÁLDI, M. PHAN. 209), (regional, prin haplologie) miritisí (CHEST. ii 14/153) vb. IV. – Din ngr. ἐμερεμέτισα (aor. lui μερεμετίζα)
21. [DLR] MERIMETISÍ vb. IV v. meremetisi.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL