1. [MDA2] meregiu sm [At: SCRIBAN, D. / V: ~ragiu / Pl: ~ii / E: merea + -giu, cf tc meraci] (Dob) Persoană care păzește semănăturile Si: pândar.
2. [Scriban] meregíŭ m. (turc. merağy. V. merea). Dobr. Jitar, pîndar. – Și miragíŭ (Neam. Rom. Pop. 6 Mrt. 1918, 2).
3. [MDA2] meragiu sm vz meregiu
4. [DGS] meregiu s.m. (reg.) v. Paznic. Pândar.
5. [DLR] MEREGIU s. m. (Prin Dobr.) Persoană care păzește semănăturile ; pîndar. Cf. SCRIBAN, D., ALR II 5 230/682, com. din ȚEPEȘ VODĂ-CERNAVODĂ. - Pl.: meregii. - Și: meragíu s. m. Com.din ȚEPEȘ VODĂ-CERNAVODĂ. - Merea + suf. -giu. Cf. tc. m e r a c i.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL