1. [DEX '09] MEREDEU, meredeie, s. n. (Reg.) 1. Minciog. 2. Unealtă de lemn pentru frământat cașul, în formă de furculiță sau de scândurică cu zimți. – Et. nec.
2. [MDA2] meredeu sn [At: DAMÉ, T. 69 / Pl: ~eie / E: ns cf mg meröedény, meritö (edémy), (reg) mereggyü] (Mol) 1 Minciog. 2 Unealtă de lemn pentru frământat cașul, în formă de furculiță sau în formă de scândurică cu zimți.
3. [DLRLC] MEREDEU1, meredeie, s. n. Unealtă de pescuit în formă de sac făcută dintr-o plasă de ață sau de sîrmă. Pregătim meredeul: cum vezi, e o cupă de sîrmă împletită, întărită în capătul unui băț. SADOVEANU, N. F. 89.
4. [DLRLC] MEREDEU2, meredeie, s. n. Unealtă de lemn zimțată pe o parte, cu care se frămîntă cașul.
5. [Șăineanu, ed. VI] meredeu n. Mold. 1. lemn zimțat într’o parte cu care se frământă cașul; 2. ciorpac. [Cf. ung. MERITÖ, ciorpac].
6. [Scriban] meredéŭ n., pl. eĭe (ung. meröedény, vas de scos apa, d. méritni, a scoate apă, și édeny, vas. Cp. cu cercală, cĭorpac, posfat). Est. Cĭorpac (micĭog, tîrboc) mic de scos din năvod peștele prins. Coș de nuĭele de ținut în apă peștele viŭ (V. juvelnic). – La Damé și Cdr. greșit cu înț. de „brighidăŭ”.
7. [DOOM 3] meredeu (reg.) s. n., art. meredeul; pl. meredeie
8. [DOOM 2] meredeu (reg.) s. n., art. meredeul; pl. meredeie
9. [DER] meredeu (meredeie), s. n. – (Trans.) Plasă de pește. Mag. mereggyű (Drăganu, Dacor., VII, 137). Mai înainte, Tiktin și Candrea propuseseră mag. meritö „vas de scos apă”; iar Scriban, Arhiva, XXX, 282, un mag. merőedeny, din méritni „a scoate apă” și edény „vas”. Cf. sb. meredov „undiță”, care provine tot din mag.
10. [DGS] meredeu s.n. (reg.) 1 (pesc.) v. Minciog. 2 (la stână) v. Răvar.
11. [DLR] MEREDÉU s. n. (Mold.) 1. Minciog ; (regional) ciorpac, tîrboc. Cf. DAMÉ, T. 124. Minciocul cu care se scoate peștele se numește meredeu. ANTIPA, P. 61, cf. ARHIVA, XXIII, 293. Sacul, numit și minciog . . ., meredeu, ciorpac . . . are forma unui sac. PAMFILE, I. C. 68, cf. DR. VII, 137. Moș Hau m-a învățat cum să prind racii cu undițile și cu meredeul. SADOVEANU, O. IX, 405, cf. X, 395, ȘEZ. VII, 189, ALR SN III h 743. 2. Unealtă de lemn pentru frămîntat cașul, in formă de furculiță sau în formă de scîndurîcă cu zimți. Cf. DAMÉ T. 69. Frămîntarea [cașului] se face și cu meredeul sau răvorul, un lemn zimțat intr-o parte. PAMFILE, I. C. 35. - Pl.: meredeie. – Etimologia necunoscută. Cf. magh. meröedény, meritö(edémy), (regional) mereggyű.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL