1. [Șăineanu, ed. VI] Mendelssohn m. 1. (Moise), filozof german și reformatorul modern al Evreilor (1729-1786); 2. (Bartholdy), strănepotul celui precedent, celebru compozitor german, principalul reprezentant al direcțiunii romantice în domeniul muzicei: Oratorii, Simfonii (1809-1847).
2. [DE] MENDELSSOHN [méndəlszo:n], Moses (pe numele adevărat Moses Dessau) (1729-1786), filozof german de origine iudaică. Prieten cu Lessing. Exponent al iluminismului moderat german. Adept al teoriilor lui Leibniz, promotor al toleranței religioase. Cunoscut îndeosebi pentru studiul său despre estetică, care a exercitat o anumită influență asupra lui Kant, S-a străduit să reformeze și să modernizeze iudaismul. Lucrări: „Dialoguri filozofice”, „Asupra principiilor fundamentale ale artelor frumoase și ale științelor”.
3. [DE] MENDELSSOHN-BARTHOLDY [méndəlszo:n], Felix (1809-1847), compozitor, dirijor; i pianist german. Nepotul lui Moses Mendelssohn. S-a creștinat în copilărie. Prof. și fondator al Conservatorului (1843) și șef al orchestrei „Gewandhaus”, din Leipzig. Opere, oratorii („Paulus”, „Elias”), simfonii („Italiana”, „Scoțiana”), uverturi programatice („Visul unei nopți de vară”), concerte, ciclul pentru pian „Cântece fără cuvinte”, muzică de cameră ș.a. A integrat spiritul romantic în forma sa tradițională, cu o inspirație profund originală, rafinament al scriiturii și ușurință tehnică. Unul dintre marii compozitori romantici, îmbinând cultura muzicală germană cu cea italiană și engleză. Ca dirijor, a introdus în circuitul muzical opera lui Bach.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL