1. [DEX '09] MELODIST, -Ă, melodiști, -ste, s. m. și f. (Rar) Compozitor de melodii; muzician care concepe melodia ca element esențial în muzică; compozitor la care predomină elementul melodic. – Din fr. mélodiste.
2. [MDA2] melodist sm [At: SCRIBAN, D. / Pl: ~iști / E: fr mélodiste] 1 Compozitor de melodii (1). 2 (îoc armonist) Muzician care concepe melodia ca element esențial în muzică. 3 (Îoc armonist) Compozitor în ale cărui lucrări muzicale predomină elementul melodic.
3. [DEX '98] MELODIST, -Ă, melodiști, -ste, s. m. și f. Compozitor de melodii; muzician care concepe melodia ca element esențial în muzică; compozitor la care predomină elementul melodic. – Din fr. mélodiste.
4. [DN] MELODIST s.m. Compozitor de melodii. [Cf. fr. mélodiste, it. melodista].
5. [MDN '00] MELODIST, -Ă s. m. f. compozitor de melodii. (< fr. mélodiste)
6. [Scriban] *melodíst, -ă s. Muzicant care compune melodiĭ, care se interesează maĭ mult de melodie: Bellini e maĭ ales melodist.
7. [DOOM 3] melodist (rar) s. m., pl. melodiști
8. [DOOM 2] melodist (rar) s. m., pl. melodiști
9. [DLR] MELODÍST s. m. Compozitor de melodii (1) ; (în opoziție cu armonist) muzician care concepe melodia ca element esențial în muzică ; compozitor în ale cărui lucrări muzicale predomină elementul melodic. Cf. SCRIBAN, D. [Compozitorul] se dovedește odată mai mult un melodist inspirat. M 1965, nr. 9, 2. - Pl.: melodiști. – Din fr. mélodiste.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL