1. [DEX '09] MELODIOS, -OASĂ, melodioși, -oase, adj. Plin de sunete armonioase, plăcut auzului, armonios; care emite astfel de sunete. [Pr.: -di-os] – Din fr. mélodieux.
2. [MDA2] melodios, ~oasă [At: MARCOVICI, C. 68/23 / V: mil~ (nob) ~dui~ / P: ~di-os / Pl: ~oși, ~oase / E: fr mélodieux] 1 Plăcut auzului Si: armonios, melodie (5). 2 (Pex; d. cântăreți, instrumente muzicale) Care emite sunete plăcute, armonioase.
3. [DLRLC] MELODIOS, -OASĂ, melodioși, -oase, adj. Care emite o melodie, plin de sunete armonioase, plăcute auzului. Frunzișul se înfioară cîteodată și un susur melodios coboară pînă în cerdacul liniștit. SADOVEANU, O. I 320. Dintre canaluri Și de pe maluri Se-nalț-un cîntic melodios. ALECSANDRI, O. 88. ◊ (Adverbial) Mii de valuri sănine, strălucite. treieră aria mării încet și melodios. EMINESCU, N. 13.
4. [DN] MELODIOS, -OASĂ adj. Care emite o melodie, plin de sunete armonioase. [Pron. -di-os. / cf. fr. mélodieux].
5. [MDN '00] MELODIOS, -OASĂ adj. care emite sunete plăcute; armonios. (< fr. mélodieux)
6. [Șăineanu, ed. VI] melodios a. plin de melodie.
7. [Scriban] *melodiós, -oásă adj. (d. mélodieux, it. melodioso). Melodic, plin de melodie: melodiosu cîntec al privighetoriĭ. Adv. În mod melodios: a cînta melodios.
8. [MDA2] meloduios, ~oasă a vz melodios
9. [MDA2] milodios, ~oasă a vz melodios
10. [DOOM 3] melodios (desp. -di-os) adj. m., pl. melodioși; f. melodioasă, pl. melodioase
11. [DOOM 2] melodios (-di-os) adj. m., pl. melodioși; f. melodioasă, pl. melodioase
12. [Argou] melodios s. m., adj. invar. informator, denunțător.
13. [DGS] melodios, -oasă adj., s.m. I adj. 1 (muz.) cantabil, muzical. Este autorul unor piese melodioase de mare succes. 2 (despre sunete, stil, limbaj, versificație, poezie, despre elemente sau fenomene ale naturii etc.) armonic, armonios, melodic, muzical, sonor, <rar> melopeic, <fig.> dulce, mlădios, simfonic, unduios, <fig.; rar> unduit. 3 (despre glas, sunete, melodii etc.) agreabil, atrăgător, frumos, plăcut, suav, <fam.> fain, <fig.> dulce. Are o voce melodioasă. II s.m. (arg.) v. Delator. Denunțător. Informator. Pârâtor.
14. [DLR] MELODIOS, -OASĂ adj. Plăcut auzului, armonios; p. ext. (despre cîntăreți, instrumente muzicale) care emite sunete plăcute, armonioase. Deodată a căzut precum cade, pătruns de ucigătorul plumb, melodiosul cîntător al pădurilor. MARCOVICI, C. 68/23, cf. VÎRNAV, L. 137v/17. Un sunet melodios. GTN (1 836), 241/6. O limbă melodioasă și expresivă. ROM. LIT. 1232/44. Malurile sale vuiesc de cîntecile meloduioase a păsărilor. DACIA LIT. 265/17. Călătorul. . . întovărășit de melodioasa cîntare a crestoasei ciocîrlii. NEGRUZZI, S. I, 191. Adesea pe cîmpie Auz o armonie Un ce melodios. ALEXANDRESCU, M. 49. Măsura ritmică a cuvintelor, rima cea măgulitoare, melodioasa cadență și tot ce alcătuiește forma poeziei. MAIORESCU, CR. I, 80. Mai poate-abia să scoată o șoaptă dureroasă Ce rătăcită scade, expiră tînguioasâ C-al unei coarde rupte suspin melodios! MACEDONSKI, O. I. 254. Pînă cînd să fim oropsiți de drăgăstoasele muze și nedeșteptați de lira cea milodioasă a lui Apolon? (sec. XIX) CAT. MAN. II, 180. Dădui sara-bună. Îmi răspunse un glas melodios, o mîngliere. SADOVEANU, O. I, 140, cf. V, 106, id. E. 126. ◊ (Adverbial) #Șirul munților dă într-o mare verde și întinsă ce trăiește în mii de văluri cari treieră aria mărei încet și melodios. EMINESCU, N. 13. Clopotul din turla de lemn vuia melodios peste revărsările de ape. SADOVEANU, O. VII, 335. - Pronunțat: -di-os. – Pl.: melodioși, -oase. - Și: (învechit) milodiós, -oasă, (neobișnuit) meloduiós, -oasă adj. – Dinfr. mélodieux. – Meloduios: prin apropiere de duios$.
15. [DLR] MELODUlOS, -OÁSĂ adj. v. melodios.
16. [DLR] MILODIÓS, -OÁSĂ adj. v. melodios.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL