1. [DLRLC] MELIAN, melieni, s. m. (Mold.; familiar) Om înalt și voinic. Nică Oșlobanu, ca de obicei, se scoală în picioare, cît mi ți-i melianul și se roagă de iertare. CREANGĂ, A. 77. – Pronunțat: -li-an.
2. [DLRM] MELIAN, melieni, s. m. (Reg.; fam.) Om înalt și voinic. [Pr.: -li-an]
3. [Scriban] melián m., pl. ienĭ (cp. cu madelean). Nord. Hojmalăŭ, zaplan, om înalt și robust.
4. [GAER] melian Cuvînt cunoscut din Moldova, cu înțelesul de „vlăjgan, munte de om” (lipsește în DLR). Rămas fără etimologie pînă azi: TDRG, urmat de CADE și de Scriban, trimite la medelean, „cîine mare”, de origine ucraineană, dar forma e greu de explicat. Udrescu prezintă forma belian, în expresia a crește cît belianul „a crește lung și deșirat”. Dacă admitem că este o variantă a lui melian, am putea socoti că este un exemplu de adăugat la tipul techer-mecher (ER, p. 18 și urm.), și în acest caz ar trebui să căutăm un etimon începînd cu b-. Ar putea fi vorba de un derivat de la bală „monstru”.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL