1. [DEX '09] MELESTEU, melesteie, s. n. (Reg.) Făcăleț (pentru mămăligă). – Din melestui (derivat regresiv).
2. [MDA2] melesteu sn [At: ALECSANDRI, T. 552 / V: ~eșt~, (pmz) mesteleu, meșteleu / Pl: -eie / E: melestui] 1 (Trs) Râșniță. 2 (Trs) Una dintre roțile morii de vânt. 3 (Reg) Făcăleț pentru mestecat mămăliga. 4 (Pop; îe) A linge ~l A fi foarte zgârcit. 5 (îf meleșteu) Vergea de întins aluatul Si: sucitor. 6 (Reg; dep) Om care vorbește greu, încurcând vorbele. 7 (Reg; dep) Om care merge urât.
3. [DLRLC] MELESTEU, melesteie, s. n. (Regional) Făcăleț. Curăță bine și melesteul, Culai; văd că prinde a se înfiera apa în ceaun. SADOVEANU, N. F. 70. Culeșerul sau melesteul. CREANGĂ, P. 150. Ce-aș mai rîde, rîde, zău, De-aș putea c-un melesteu Să-i măsor în lung și-n lat. ALECSANDRI, T. 552.
4. [DLRM] MELESTEU, melesteie, s. n. (Reg.) Făcăleț. – Magh. mállasztó.
5. [Șăineanu, ed. VI] melesteu n. făcăleț. [Origină necunoscută].
6. [Scriban] melestéŭ n., pl. eĭe (cp. cu melestuĭesc și cu ung. menesztö, cĭomag. V. și Dac. 3, 722). Nord. Făcăleț.
7. [MDA2] meleșteu sn vz melesteu
8. [MDA2] mesteleu sn vz melesteu
9. [MDA2] meșteleu sn vz melesteu
10. [DOOM 3] melesteu (reg.) s. n., art. melesteul; pl. melesteie
11. [DOOM 2] melesteu (reg.) s. n., art. melesteul; pl. melesteie
12. [DGS] melesteu s.n. (reg.) 1 (gosp.) v. Făcăleț. 2 (gosp.) v. Făcăleț. Sucitor. Vergea. 3 (tehn.) v. Râșniță.
13. [DLR] MELESTÉU s. n. 1. (Prin Transilv.) Rîșniță. Cf. DDRF, GHEțIE, R. M., BARCIANU, ALEXI, W. ♦ Una dintre roțile morii de vînt. Cf. CIHAC, II, 192, BARCIANU. 2. (Regional) Făcăleț (pentru mestecat mămăliga). Ce-aș mai rîde, rîde, zău, De-aș putea c-un melesteu Să-i măsor în lung și-n lat. ALECSANDRI, T. 552. Un țăran cărunt, țînînd luleaua între dinți, învîrtea cu melesteul făina în ceaun. GANE, N. I, 134. Culeșerul sau melesteul. CREANGĂ, P. 150, cf. CONTEMPORANUL, VIj, 208. Unele, voind a ști încotro se vor mărita, încalecă pe melesteu. MARIAN, S. R. I, 79. În timpul fiertului, lîna se tot întoarce cu un melesteu. PAMFiLE-LUPESCU, CROM. 128. Începe să facă treabă cu satîrul, cuțitul, melesteul, lingura și oalele. TEODOREANU, M. U. 391. Curăță bine și melesteul, Culai; văd că prinde a se înfiora apa în ceaun. SADOVEANU, N. F. 70, cf. H I 37, X 47, 254, 542, XII 329, XIII 234, 347, XIV 436. Să oțărăști șî dă să pui mîna pi melesteu. ȘEZ. XXIII, 55, cf. CHEST. V 145/33, 41, 77, ALR I 1 360/538, ALR II 4103/414, 514, 520, 531, 537, A VI 26, IX 1, 2. ♦ E x p r. A linge melesteul = a fi foarte zgîrcit. Cf. ZANNE, P. III, 658. ♦ (În forma meleșteu) Vergea de întins aluatul; sucitor. la un meleșteu sau sucitor. . . SEVASTOS, N. 9. 3. (Regional) Epitet depreciativ pentru un om care vorbește greu, íncurcînd vorbele, sau pentru un om care merge urît. Com. din STRAJA-RĂDĂUȚI. – Pl.: melesteie. - Și: meleștéu, (prin metateză) mesteléu (A V 14), meșteléu (COMAN, GL.) s. n. – De la melestui.
14. [DLR] MELEȘTÉU s. n. v. melesteu.
15. [DLR] MESTELÉU s. n. v. melesteu.
16. [DLR] MEȘTELÉU s. n. v. melesteu.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL