1. [DEX '09] MELEGAR2, melegare, s. n. Bazin de lemn în care cade minereul sfărâmat din șteampurile țărănești. – Et. nec.
2. [DEX '09] MELEGAR1, melegare, s. n. (Reg.) Loc special amenajat pe un strat de gunoi de grajd, în care se cultivă răsadurile; răsadniță. – Din magh. melegágy.
3. [MDA2] melegar2 sn [At: KLEIN, D. 378 / V: măl~, mălig~ aghi, / Pl: ~e / E: mg melegágy pad bălegar] (Reg) 1 Loc special amenajat pe un pat de gunoi de grajd, în care se cultivă răsadurile Si: patul, răsadniță, (reg) pat cald, răsadnic. 2 Strat de fiori sau de legume Si: răzor. 3 Pepinieră de arbori tineri.
4. [MDA2] melegar3 sn [At: LTR2 / Pl: ~e / E: nCt] Bazin de lemn în care cade minereul sfărâmat din șteampurile țărănești.
5. [MDA2] melegar1 sm [At: BUL. FIL. II, 187 / Pl: ~i / E: ns cf telegar] (Trs) Cal mare și slab Si: gloabă, mârțoagă, (reg) meleajă.
6. [DLRLC] MELEGAR, melegare, s. n. (Regional) 1. Strat de pămînt amestecat cu gunoi în care se pun răsaduri; răsadniță. 2. Bazin de lemn folosit la depunerea minereului în șteampurile țărănești.
7. [MDA2] mălegar sn vz melegar2
8. [MDA2] măligar2 sn vz melegar2
9. [MDA2] melegaghi sn vz melegar2
10. [DOOM 3] melegar (reg.) s. n., pl. melegare
11. [DOOM 2] melegar (reg.) s. n., pl. melegare
12. [DER] melegar (melegare), s. n. – (Trans.) Strat de băligar sau de îngrășămînt. Mag. melegágy (Cihac, II, 514; Gáldi, Dict., 144); este evidentă încrucișarea cu bălegar.
13. [DGS] melegar2 s.n. (agric.; reg.) 1 v. Pat. Pat cald. Pat germinativ. Pătul. Răsadniță. 2 v. Brazdă. Răzor. Strat.
14. [DGS] melegar1 s.m. (zool.; reg.) v. Gloabă. Mârțoagă.
15. [DRAM 2021] melegár, melegare, s.n. (reg.) Loc special amenajat (alcătuit din pământ amestecat cu gunoi de grajd) în care se pun răsadurile primăvara; răsadniță. (Trans., Banat, Crișana și Maram.). – Din magh. melegágy (DEX, MDA).
16. [DRAM 2015] melegar, melegare, s.n. – (reg.) Loc special amenajat (pământ amestecat cu gunoi de grajd) în care se pun răsadurile primăvara; răsadniță. (Trans., Banat, Crișana și Maram., cf. ALR, 1956: 188). – Din magh. melegágy (Cihac, Galdi, cf. DER; DEX, MDA).
17. [DRAM] melegar, -uri, s.n. – Loc special amenajat (pământ amestecat cu gunoi de grajd) în care se pun răsadurile primăvara; răsadniță. Termen atestat în Trans., Banat, Crișana și Maram. (ALR 1956: 188). – Din magh. melegágy.
18. [DLR] MELEGÁR2 s. n. (Regional) Loc special amenajat pe un pat de gunoi de grajd, în care se cultivă răsadurile ; răsadniță, pătul, (regional) răsadnic, pat cald. Cf. LB. Înainte însă de a face straturile trebuincioase spre sămănarea cepei și melegariul sau râsadnicul trebuincios. . . MARIAN, S. R. II, 153, cf. DDRF, GHEȚIE, R. M. Iau cenușă și, cu cenușă de aceasta, presară apoi. . . melegariul pe care se află răsadul de curechi. MARIAN, INS. 103, cf. CABA, SĂL., ALR SN I h 125, ib. h 188, MAT. DIALECT, I, 79. ♦ Strat (de flori sau de legume) ; răzor. Cf. KLEIN, D. 378, GHEȚIE, R. M. ♦ Pepinieră de arbori tineri. Cf. PONTBRIANT, D., GHEȚIE, R. M. - Pl.: melegare. – Și: melegaghi (VAIDA, ALRM SN I h 125), mălegár (ALR SN I h 188), măligár (ib.) s. n. – Din magh. melegágy (probabil prin apropiere de bălegar).
19. [DLR] MELEGÁR3 s. n. Bazin de lemn în care cade minereul sfărîmat din șteampurile țărănești. Cf. LTR2. - Pl.: melegare. – Etimologia necunoscută.
20. [DLR] MELEGÁR1 s. m. (Prin Transilv.) Cal mare și slab ; mîrțoagă, gloabă, (regional) meleajă. Cf. BUL. FIL. II, 187, DR. V, 211. - Pl.: melegari. – Etimologia necunoscută. Cf. t e l e g a r.
21. [DLR] MĂLEGÁR s. n. v. melegar2.
22. [DLR] MĂLIGÁR2 s. n. v. melegar2.
23. [DLR] MELEGÁGHI s. n. v. melegar2.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL