1. [DEX '09] MELASA, melasez, vb. I. Tranz. A amesteca nutrețul cu melasă. – Din melasă.
2. [MDA2] melasa vt [At: DEX-S / Pzi: ~sez / E: melasă] A amesteca nutrețul cu melasă.
3. [DEX '09] MELASĂ, melase, s. f. Reziduu siropos de culoare brună, provenit de la extragerea zahărului din sfeclă sau din trestie-de-zahăr și care servește ca hrană pentru vite. – Din fr. mélasse, germ. Melasse, it. melassa.
4. [MDA2] melasă sf [At: DZ 25/16 / Pl: ~se / E: fr mélasse, ger Melasse, it melassa] Reziduu siropos de culoare brună, provenit din extragerea zahărului din sfeclă sau din trestia de zahăr, și utilizat ca hrană pentru vite.
5. [DEX '98] MELASĂ, melase, s. f. Reziduu siropos de culoare brună, provenit de la extragerea zahărului din sfeclă sau din trestie de zahăr și care servește ca hrană pentru vite. – Din fr. mélasse, germ. Melasse, it. melassa.
6. [DLRLC] MELASĂ s. f. Lichid siropos care rămîne la fabricarea zahărului din sfeclă sau trestie de zahăr, după depunerea zahărului cristalizat; e întrebuințată la fabricarea spirtului, ca hrană pentru vite etc.
7. [DN] MELASĂ s.f. Lichid siropos rămas de la fabricarea zahărului, după concentrarea sucului de sfeclă sau de trestie de zahăr. [< fr. mélasse, cf. sp. melaza].
8. [MDN '00] MELASĂ s. f. reziduu siropos, de culoare brună, rezultat la fabricarea zahărului. (< fr. mélasse, germ. Melasse, it. melassa)
9. [Șăineanu, ed. VI] melasă f. siropul ce rămâne după fabricarea zahărului (= fr. mélasse).
10. [Scriban] *melásă f., pl. e (fr. mélasse, d. sp. melaza, d. miel, mĭere). Substanță sirupoasă care rămîne după rafinarea zahăruluĭ: din melasele de trestie de zahăr se face rom.
11. [DOOM 3] melasă s. f., g.-d. art. melasei; pl. melase
12. [DOOM 2] melasă s. f., g.-d. art. melasei; pl. melase
13. [DLR] MELASĂ s. f. Reziduu siropos de culoare brună, provenit din extragerea zahărului din sfeclă sau din trestie de zahăr, întrebuințat în industria fermentativă, ca hrană pentru vite, la fabricarea lianților pentru miezuri de turnătorie etc. Melasa, adecă zăharul cel lihod. DZ 25/16. Să-i vînză două livre de melasă (un fel de mied de zahar). CR (1838), 121/31. La zidiri mai delicate, însă, se face această tincuială cu apă mestecată cu melase sau zahar. IC. LUM. (1 840), 142/3. La confecționarea miezurilor care trebuie să fie foarte rezistente, se întrebuințează nisipul, căruia i se adaugă materii liante ca făină, melasă, ulei, colofoniu, dextrină etc. IOANOVICI, TEHN. 83. Diluează melasă cu acid clorhidric. LEG. EC. PL. 311. S-a rezolvat problema obținerii acidului citric din fermentarea melasei. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2 821, cf. nr. 2 805. Din melasă (soluția mumă vîscoasă și necristalizabilă) se mai scoate încă zahăr prin tratare cu săruri de stronțiu. MACAROVICI, CH. 557. Melasa se întrebuințează ca materie primă în industriile fermentative. LTR2. - Pl.: melase. – Din fr. mélasse, germ. Melasse, it. melassa.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL