1. [MDN '00] MELANODONȚIE s. f. distrofie a dinților de lapte, care capătă o culoare brună și suferă de o distrugere progresivă. (< fr. mélanodontie)
2. [DETS] MELAN-, v. MELANO-. □ ~colie (v. -colie1), s. f., stare patologică caracterizată printr-o tristețe morbidă, apatie, delir, halucinații și printr-un pesimism generalizat; ~emie (v. -emie), s. f., colorație în negru a sîngelui, datorită prezenței pigmenților melanici; ~hidroză (v. -hidroză), s. f., sudoare de culoare închisă; ~odonție (v. -odonție), s. f., distrofie dentară la nivelul dentiției temporare la incisivii superiori, caracterizată prin culoarea brună a dentinei; ~onichie (v. -onichie), s. f., melanoonichie*; ~urie (v. -urie), s. f., colorație anormală a urinei, datorită prezenței pigmenților melanici.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL