1. [DEX '09] MEIȘOR s. m. Numele a trei plante erbacee din familia gramineelor: a) plantă cu rădăcina târâtoare și florile de culoare verde-deschis sau violetă; mei-pădureț (Millium effusum); b) plantă cu frunze păroase și flori violacee, alcătuind spice așezate ca niște degete (Panicum sanguinale); c) mei mărunt. [Pr.: me-i-] – Mei + suf. -șor.
2. [MDA2] meișor s [At: PISCUPESCU, O. 291/5 / E: mei + -(i)șor] 1 Plantă erbacee din familia gramineelor, cu rădăcina târâtoare și florile de culoare verde-deschisă sau violetă Si: mei-pădureț, mei-sălbatic (Milium effusum). 2 Plantă erbacee din familia gramineelor, cu frunze păroase și flori violacee Si: mohor-roșu (Panicum sanguinale). 3 (Bot; reg) Mei-mărunt (Panicum capilare). 4 (Îrg; csc) Bubițe gălbui, asemănătoare cu sămânța de mei, care apar pe față și pe gât.
3. [DEX '98] MEIȘOR, meișori, s. m. Numele a trei plante erbacee din familia gramineelor: a) plantă cu rădăcina târâtoare și florile de culoare verde-deschis sau violetă; mei-pădureț (Millium effusum); b) plantă cu frunze păroase și flori violacee, alcătuind spice așezate ca niște degete (Panicum sanguinale); c) mei mărunt. [Pr.: me-i-] – Mei + suf. -șor.
4. [DLRLC] MEIȘOR s. m. Plantă erbacee de pădure din familia gramineelor avînd tulpina și frunzele acoperite cu o brumă albăstrui-verzuie, cu inflorescența ramificată, aplecată în jos (Milium effusum).
5. [DOOM 3] meișor (desp. me-i-) s. m.
6. [DOOM 2] meișor (me-i-) s. m.
7. [DGS] meișor s.m. (bot.) 1 Milium effusum; <reg.> mei-pădureț, mei-sălbatic, părâng. 2 Panicum sanguinale; <reg.> mohor-roșu. 3 Panicum capilare; mei-mărunt, mei-păsăresc.
8. [DLR] MEIȘOR subst. 1. Numele a trei plante erbacee din familia gramineelor: a) plantă cu rădăcina tîrîtoare și florile de culoare verde- deschisă sau violetă ; mei-pădureț, mei-sălbatic (Milium effusum). Cf. GRECESCU, FL. 608, SIMIONESCU, FL. 127 ; b) plantă cu frunze păroase și flori violacee ; mohor-roșu (Panicum sanguinale). Cf. BRANDZA, FL. 479, BARCIANU; c) mei mărunt (Panicum capilare). Cf. GRECESCU, FL. 595. 2. (Învechit și regional; cu sens colectiv) Bubulițe gălbui, asemănătoare cu sămînța de mei, care apar pe față și pe gît. Curăță și limpezește obrazul de pete, de coși, de meișor. PISCUPESCU, O. 291/5. [Loțiunea] duhul crăiesei. . . răsipește urciorușile și meișorul din obraz. id. ib. 303/6. – Mei + suf. -(i)șor.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL