1. [DEX '09] MEHĂIT, mehăituri, s. n. (Pop.) Faptul de a mehăi; behăit. – V. mehăi.
2. [MDA2] mehăit sn [At: STĂNOIU, C. I. 76 / Pl: ~uri / E: mehăi] Sunet caracteristic emise de oi, miei, capre etc. Vz behăit.
3. [DEX '98] MEHĂIT, mehăituri, s. n. Faptul de a mehăi; sunete caracteristice scoase de oi, miei, capre; behăit. – V. mehăi.
4. [DLRLC] MEHĂIT, mehăituri, s. n. Faptul de a mehăi; behăit. Mielușelele... zburdau în cîrduri, umplînd văzduhul cu mehăitul lor nevinovat. STĂNOIU, C. I. 76.
5. [DEX '09] MEHĂI, pers. 3 mehăie, vb. IV. Intranz. (Pop.; despre oi, miei, capre) A scoate sunete caracteristice speciei; a behăi. – Mehe[he] + suf. -ăi.
6. [MDA2] mehăhăi v vz mehăi
7. [MDA2] mehăi v [At: H I, 237 / V: ~hăhăi, mih~ / Pzi: 3 mehăie, ~ește / E: mehe(he) + -ăi] (D. oi, miei, capre, boi) A scoate sunete caracteristice speciei Vz behăi.
8. [MDA2] mihăi v vz mehăi
9. [DEX '98] MEHĂI, pers. 3 mehăie, vb. IV. Intranz. (Despre oi, miei, capre) A scoate sunete caracteristice speciei; a behăi. – Mehe[he] + suf. -ăi.
10. [DLRLC] MEHĂI, pers. 3 mehăie, vb. IV. Intranz. (Despre capre și oi) A behăi.
11. [Scriban] méhăĭ și -ĭésc, a -í v. intr. (imit. Tot așa, vsl. mekati, germ. meckern, vgerm. mechzen, lat. miccire, vgr. mekáomai). Behăĭesc, fac mehehé, vorbind de oĭ și capre.
12. [DOOM 3] mehăit (pop.) s. n., pl. mehăituri
13. [DOOM 2] mehăit (pop.) s. n., pl. mehăituri
14. [DOOM 3] mehăi (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 mehăie, imperf. 3 pl. mehăiau; conj. prez. 3 să mehăie
15. [DOOM 2] mehăi (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 mehăie, imperf. 3 sg. mehăia; conj. prez. 3 să mehăie
16. [DGS] mehăit s.n. 1 <rar> mecăcăire, mecăcăit. Dinspre pajiște se aude mehăitul caprelor. 2 (reg.) v. Behăit. Behăitură.
17. [DGS] mehăi vb. IV. intr. 1 (despre capre) a mecăi, <rar> a mecăcăi, <reg.> a mechera, a mechereza, a mecheri. Caprele mehăie în grajd. 2 (reg.; despre oi) v. Behăi.
18. [DLR] MEHĂÍT s. n. Faptul de a m e h ă i; sunetele caracteristice scoase de oi, miei, capre etc. V. b e h ă i t. Mielușelele. . . zburdau în cîrduri umplînd văzduhul cu mehăitul lor nevinovat. STĂNOIU, C. I. 76. - Pl.: mehăituri. – V. mehăi.
19. [DLR] MEHĂHĂÍ vb. IV v. mehăi.
20. [DLR] MEHĂÍ vb. IV. Intranz. (Despre oi, miei, capre, boi) A scoate sunete caracteristice speciei. V. b e h ă i. Capra mehăiește. H I 237, cf. IV 33, X 31, XII 139, XIV 186. Oaia mehăiește. ib. III 103, cf. VI 44, X 356, XV 264, 458. Boul mugește și mehăie. ib. IV 85. Mielul mehăie. ib. XV 140. - Prez. ind. pers. 3: méhăie și mehăiește. – Și: mehăhăí (H X 499), mihăí (ib. I 325) vb. IV. – Mehe[he] + suf. -ăi.
21. [DLR] MIHĂÍ vb. IV v. mehăi.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL