1. [DEX '09] MEGARIC, -Ă, megarici, -ce, adj., s. m. 1. Adj. (În sintagma) Școala megarică = școală filosofică din Grecia antică întemeiată de Euclid din Megara. 2. S. m. Adept al acestei școli. [Acc. și: megaric] – Din fr. mégarique.
2. [MDA2] megaric, ~ă [At: DN3 / Pl: ~ici, ~ice / E: fr mégarique] 1 a (Îs) Școală ~ă Școală filozofică din Grecia antică întemeiată de Euclid din Megara. 2-3 sm, a (Adept) al școlii megarice (1).
3. [DEX '98] MEGARIC, -Ă, megarici, -ce, adj., s. m. 1. Adj. (În sintagma) Școala megarică = școală filozofică din Grecia antică întemeiată de Euclid din Megara. 2. S. m. Adept al acestei școli. – Din fr. mégarique.
4. [DN] MEGARIC, -Ă adj. Școală megarică = școală filozofică idealistă grecească, întemeiată de Euclid din Megara, care căuta să unească etica idealistă a lui Socrate cu doctrina eleată asupra existenței imuabile, susținînd că singura existență reală ar fi binele imuabil. // s.m. și f. Adept al acestei școli. [< fr. mégarique, cf. Megara – oraș în Grecia antică].
5. [MDN '00] MEGARIC, -Ă I. adj. școală ~ă = școală filozofică grecească întemeiată de Euclid din Megara, care căuta să unească etica idealistă a lui Socrate cu doctrina eleată asupra existenței imuabile, susținând că singura existență reală ar fi binele. II. adj., s. m. (adept) al acestei școli. (< fr. mégarique)
6. [DOOM 3] megaric adj. m., s. m., pl. megarici; adj. f. megarică, pl. megarice
7. [DOOM 2] !megaric adj. m., s. m., pl. megarici; adj. f. megarică, pl. megarice
8. [DE] MEGÁRICI (< fr.) s. m. pl. Membri ai școlii filozofice întemeiate de Euclid din Megara (c. 450-c. 374 î. Hr.) și continuatori ai acestuia, numiți, din cauza predilecției lor pentru controverse logice și subtile, și euristici. Principalii exponenți: Diodor Cronos, Eubulide din Milet, Stilpon din Megara.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL