1. [MDN '00] MEGALODONT, -Ă I. adj. cu dinții mari. II. s. n. pl. lamelibranhiate herodonte fosile cu cochilia groasă, având pe fiecare valvă doi dinți groși. (< engl. megalodont)
2. [DETS] MEGAL-, v. MEGALO-. □ ~andru (v. -andru), adj., cu stamine mari; ~encefalie (v. -encefalie), s. f., macroencefalie*; ~odont (v. -odont), adj., s. n. pl., 1. adj., Cu dinții mari. 2. s. n. pl., Lamelibranhiate heterodonte cu cochilie groasă și echivalvă, avînd pe fiecare valvă cîte doi dinți cardinali mari; ~oftalmie (v. -oftalmie), s. f., mărire congenitală a diametrului globului ocular; ~opsie (v. -opsie), s. f., tulburare a vederii, care constă în impresia de mărire a obiectelor.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL