1. [DEX '09] MEDALIA, medaliez, vb. I. Tranz. A distinge cu o medalie; a decora. [Pr.: -li-a] – Din medaliat (derivat regresiv).
2. [MDA2] medalia vt [At: DLR / P: ~li-a / Pzi: ~iez / E: drr medaliat] A distinge cu o medalie Vz decora.
3. [DN] MEDALIA vb. I. tr. A acorda o medalie. V. decora. [Pron. -li-a, p. i. 3,6 -iază, ger. -iind. / cf. fr. médailler].
4. [MDN '00] MEDALIA vb. tr. a distinge cu o medalie. (< fr. médailler)
5. [DEX '09] MEDALIE, medalii, s. f. Piesă de metal (sau, uneori, de marmură), în formă de monedă, gravată cu figuri și inscripții, emisă în cinstea unei personalități sau în memoria unei acțiuni glorioase. ♦ Piesă de metal dată ca premiu la diferite concursuri sau ca distincție pentru merite deosebite în diferite domenii de activitate. ◊ Expr. Reversul medaliei = aspectul complementar, opus (adesea neplăcut) al unui lucru, al unei probleme, al unei situații. – Din it. medaglia.
6. [MDA2] medailă sf vz medalie
7. [MDA2] medal sn vz medalie
8. [MDA2] medalie sf [At: GOLESCU, Î. 120 / V: (reg) mid~, mita~ (Pl: mitălii), (îvr) ~ailă (Pl: medaile), (înv; nob) medal (Pl: medaluri) sn / Pl: ~ii, (reg) ~iuri / E: it medaglia, rs медаль cf fr médaille] 1 Piesă de metal în formă de monedă, cu figuri și inscripții, bătută în memoria unei personalități, a unui eveniment însemnat sau acordată ca distincție pentru merite deosebite Vz decorație. 2 (Îe) Reversul (sau, rar, întorsătura) ~i Alt aspect al unui lucru, al unei probleme, situații, opus și neplăcut, nefavorabil față de cel inițial. 3 (Imp) Decorație. 4 (Pex) Efigie a unei medalii.
9. [MDA2] midalie sf vz medalie
10. [MDA2] mitalie sf vz medalie
11. [DLRLC] MEDALIE, medalii, s. f. Piesă de metal asemănătoare cu o monedă gravată cu figuri și inscripții, făcută fie spre a marca amintirea unui eveniment, fie spre a fi acordată ca distincție pentru merite deosebite în diverse domenii de activitate, pe cîmpul de luptă etc. V. decorație. Medalia de aur «Secera și Ciocanul» se poartă în permanență. B. O. 1953, 20. Uneori privirea i se cobora pe piept unde luceau cele trei medalii de vitejie și-și reamintea emoția clipei cînd a primit-o pe cea dintîi. REBREANU, P. S. 90. ◊ Medalia muncii = distincție în Republica Populară Romînă, conferită celor care se evidențiază în mod deosebit în cîmpul muncii. ◊ Expr. Reversul medaliei = partea neplăcută sau nefavorabilă a unui lucru sau a unei situații.
12. [DN] MEDALIE s.f. Piesă de metal (ca o monedă) făcută în amintirea unui eveniment sau spre a fi conferită ca semn de distincție pentru merite excepționale. [Gen. -iei. / < it. medaglia, cf. fr. médaille].
13. [MDN '00] MEDALIE s. f. piesă de metal, în formă de monedă, emisă în amintirea unui eveniment sau spre a fi conferită ca semn de distincție pentru merite excepționale. (< it. medaglia)
14. [Șăineanu, ed. VI] medalie f. 1. bucată de metal bătută în onoarea unei persoane ilustre sau în amintirea unui eveniment important: medaliile Virtutea militară, Bene-Merenti, Răsplata muncii și Serviciul credincios; 2. recompensă dată într’un concurs, după o expozițiune; reversul medaliei, partea cea nefavorabilă a persoanelor sau a lucrurilor. În timpul răsboiului Austro-Român din 1916 s’au creat două medalii militare; Virtutea militară de războiu, rezervată excluziv gradelor inferioare și Bărbăție și Credință, cu spade încrucișate sub ramurile de laur, conferită pentru fapte meritorii gradelor inferioare. V. ordin.
15. [Scriban] *medálie f. (fr. médaille, d. it. medaglia, d. metallo, metal; sp. medalla, pg. medalha). Bucată de metal, de forma uneĭ monete, bătută în onoarea uneĭ persoane saŭ în amintirea unuĭ eveniment și care se dă și ca decorațiune orĭ recompensă p. vitejie în războĭ saŭ ca distincțiune la studiŭ saŭ concursurĭ. Fig. Reversu saŭ dosu medaliiĭ, partea grea, urîtă, defavorabilă a unuĭ lucru saŭ defectele uneĭ persoane care în colo are calitățĭ.
16. [Scriban] *medaliéz v. tr. (d. medalie; fr. médailler). Onorez dăruind o medalie.
17. [DOOM 3] medalia (a ~) (desp. -li-a) vb., ind. prez. 1 sg. medaliez (desp. -li-ez), 3 medaliază, 1 pl. medaliem; conj. prez. 1 sg. să medaliez, 3 să medalieze; ger. medaliind (desp. -li-ind)
18. [DOOM 2] medalia (a ~) (-li-a) vb., ind. prez. 3 medaliază, 1 pl. medaliem (-li-em); conj. prez. 3 să medalieze; ger. medaliind (-li-ind)
19. [DOOM 3] medalie (desp. -li-e) s. f., art. medalia (desp. -li-a), g.-d. art. medaliei; pl. medalii, art. medaliile (desp. -li-i-)
20. [DOOM 2] medalie (-li-e) s. f., art. medalia (-li-a), g.-d. art. medaliei; pl. medalii, art. medaliile (-li-i-)
21. [DER] medalie (medalii), s. f. – Decorație. It. medaglia, cf. fr. médaille. – Der. medaliat, adj. (premiat cu o medalie); medalion, s. n., din fr. médaillon (mr. medal’ione, din it. medaglione, cf. Ruffini 103).
22. [DGS] medalia vb. I. tr. (compl. indică oameni, organizații, instituții, echipe sportive etc.) a decora. Echipa română de gimnastică a fost din nou medaliată cu aur la olimpiadă.
23. [DGS] medalie s.f. 1 decorație, <rar> ornament, <deprec.> tinichea. Echipa română de gimnastică a primit la olimpiadă o nouă medalie de aur. 2 medalie de argint = argintul (v. argint). Patinatoarea din America a luat medalia de argint la olimpiadă; medalie de aur = aurul (v. aur). Gimnasta din România a luat medalia de aur la bârnă; medalie de bronz = bronzul (v. bronz). Medalia de bronz a revenit scrimerului german.
24. [DLR] MEDALIA vb. I. Tranz. A distinge cu o medalie. V. d e c o r a. - Pronunțat: -li-a. – Prez. ind.: medaliez. – Derivat regresiv de la medaliat.
25. [DLR] MEDAILĂ s. f. v. medalie.
26. [DLR] MEDÁL p. n. v. medalie.
27. [DLR] MEDALIE s. f. (Adesea în componența numelor unor distincții) Piesă de metal în formă de monedă, cu figuri și inscripții, bătută în memoria unui personaj, a unui eveniment însemnat sau acordată ca distincție pentru merite deosebite. V. d e c o r a ț i e. Adunare de multe monede, medaluri și alte măruntaie tot din vechime. GOLESCU, Î. 120. Se gătește acuma a se tipări o medalie nouă de aur, argint și bronz spre pomenirea luărei Adrianopolului. CR (1829), 2422/8. A să dărui la acii mai vrednici [elevi] medaile. . . de aur. AR (1830), 3582/15. Un țăran. . . a găsit in niște rămășițe de zidiri vechi multe medalii romanești. CR (1833), 432/35. [I s-a] decernat autorului marea medalie de aur. HASDEU, I. C. I, X, cf. MAIORESCU, D. I, 203. I s-a dat medalia „Bene-merenti” clasa-ntii pentru scrierile sale literare. VLAHUȚĂ, D. 99. M-o făcut „filăr” și mi-o dat două mitălii. BĂNUȚ, T. P. 36. Își închipuia deseori cum o să se minuneze toată mahalaua cînd îl va vedea cu medalia pe piept. REBREANU, NUV. 283. Pe un părete al odăii lui, Erau bătute-n cui, Medalii, decorații și certificate. ARGHEZIi, S. P. 38. Medalia de aur „Secera și ciocanul”. BO (1 953), 20. L-a-n-gradat și i-a dat midalii. GRAIUL, I, 355. ◊ E x p r. Reversul (sau, rar, întorsătura) medaliei = alt aspect al unui lucru, al unei probleme, al unei situații, adesea opus (și neplăcut, nefavorabil) față de cel inițial. Toată mișcarea omenească are întorsătura medaliei. RUSSO, S. 154. (Cu parafrazarea expresiei) întoarceți strălucitoarea lui medalie sofistică și pe reversul ei veți citi negru pe alb: „Eu vreau război”. CONTEMP. 1 948, nr. 108, 1/1. ◊ F i g. Amorul este o medalie cu două fețe. FILIMON, O. I, 135. ♦ (Impropriu) Decorație. Aga. . . se prezenta grav, cu ploconeli rituale, cu medalii franceze, cusute pe burnuz. BRĂESCU, A. 229. [Cuza] s-a dezbrăcat de aine, s-a arătat cu medaliurile alea ca de domn și călugării a rămas ca draci trăzniț. VÎRCOL, V. 34. ♦ P. ext. Efigie (a unei medalii). Săraca Irina grecoaica, că frumoasă și simandicoasă mai trecea în mahalaua lui Ispas! Parcă era o medalie! KLOPȘTOCK, F. 87. - Pl.: medalii și (regional) medaliuri. - Și: (regional) midálie, mitálie (pl. mitălii) s. f. ; (învechit, rar) medáilă (pl. medaile) s. f., (învechit, neobișnuit) medál (pl. medaluri) s. n. – Din it. medaglia. – Pentru medáilă, cf. fr. m é d a i l l e. – Pentru medal, cf. rus. медаль.
28. [DLR] MIDÁLIE s. f. v. medalie.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL