1. [DEX '09] MECANOTEHNIC, -Ă, mecanotehnici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Mecanică (I 1). 2. Adj. Care se referă la un produs de mecanică (I 1), privitor la mecanică, de mecanică. – Mecano- + tehnic.
2. [MDA2] mecanotehnic, ~ă [At: DL / Pl: ~ici, ~ice / E: mecano- + tehnic] 1 sf Tehnică a procedeelor în care intervin în special fenomene mecanice (12). 2 a Care aparține mecanotehnicii (1). 3 a Referitor la mecanotehnică (1).
3. [DLRLC] MECANOTEHNIC, -Ă, mecanotehnici, -e, adj. Care se referă la un produs de mecanotehnică.
4. [DN] MECANOTEHNIC, -Ă adj. Referitor la mecanotehnică. [< mecano- + tehnic].
5. [MDN '00] MECANOTEHNIC, -Ă I. adj. referitor la mecano-tehnică. II. s. f. mecanică (III, 2). (< mecano + -tehnic2)
6. [DOOM 3] !mecanotehnic (rar) adj. m. (+ s. n.: procedeu ~); f. mecanotehnică (orientare ~), pl. mecanotehnice
7. [DOOM 2] mecanotehnic adj. m., pl. mecanotehnici; f. mecanotehnică, pl. mecanotehnice
8. [DLR] MECANOTÉHNIC, -Ă s. f., adj. 1. S. f. Tehnica procedeelor în care intervin în special fenomene mecanice (III 1). 2. Adj. Care aparține mecanotehnicii (1), privitor la mecanotehnică, de mecanotehnică. Cf. DL. - Pl.: mecanotehnici, -ce. – Mecano- + tehnic.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL