1. [MDA2] mecăire s vz mecăcăire
2. [DEX '09] MECĂI, mecăi, vb. IV. Intranz. (Despre capre, rar despre iepuri; la pers. 3) A scoate strigăte caracteristice speciei. ♦ Fig. (Ir.; despre oameni) A vorbi sau a cânta cu voce tremurată. – Formație onomatopeică.
3. [MDA2] mecăcăire sf [At: PONTBRIANT, D. / V: mecăi~ / Pl: ~ri / E: mecăcăi] (Rar) Vorbire cu vocea tremurată Si: (rar) mecăcăit.
4. [DLRLC] MECĂI, mecăi, vb. IV. Intranz. (Despre capre, mai rar despre iepuri) A scoate strigăte caracteristice. ♦ Fig. (Ironic; despre oameni) A vorbi sau a cînta cu voce tremurată.
5. [DOOM 3] mecăi (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 mecăie, imperf. 3 pl. mecăiau; conj. prez. 3 să mecăie
6. [DOOM 2] mecăi (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 mecăie, imperf. 3 sg. mecăia; conj. prez. 3 să mecăie
7. [DGS] mecăcăire s.f. (rar) v. Mehăit.
8. [DGS] mecăi vb. IV. intr. (despre capre) a mehăi, <rar> a mecăcăi, <reg.> a mechera, a mechereza, a mecheri. Caprele mecăie în grajd.
9. [DLR] MECĂÍRE s. f. v. mecăcăire.
10. [DLR] MECĂCĂÍRE s. f. (Rar) Faptul de a m e c ă c ă i; (rar) mecăcăit. Cf. PONTBRIANT, D., LM. - Pl.: mecăcăiri. – Și: mecăíre s. f. DDRF. V. mecăcăi.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL