Definiție și ce înseamnă mazilie

1. [DEX '09] MAZILIE, mazilii, s. f. (Înv.) Mazilire. ♦ Starea celui mazilit; perioadă de timp petrecută în această stare. – Mazil + suf. -ie.

2. [MDA2] mazilie sf [At: URECHE, ap. LET. I, 207/4 / Pl: ~ii / E: ngr ] 1 Îndepărtare din scaun a unui domnitor Si: mazilire (1), mazilit1 (1). 2 Destituire a unui boier sau a unui înalt funcționar dintr-o funcție publică Si: mazilire (2), mazilit1 (2). 3 Ordin, dispoziție de scoatere din domnie. 4-5 Stare de mazil (3, 5). 8 Calitate de mazil (8-10). 9 Timp în care un domn rămâne mazil (4).

3. [DEX '98] MAZILIE, mazilii, s. f. Mazilire. ♦ Starea celui mazilit; perioadă de timp petrecută în această stare. – Mazil + suf. -ie.

4. [DLRLC] MAZILIE, mazilii, s. f. (Învechit) Detronare, destituire, îndepărtare dintr-o funcție; mazilire. Doi soli veniră de la-mpărăție Și aduc lui Țepeș ștreang și mazilie. BOLINTINEANU, O. 46. Hărăzi lui Mahomet Socoli carte de mazilie. ODOBESCU, S. A. 150. Mazilia lui Ipsilant și a lui Moruz... a adus războiul de la 1806. GHICA, S. 27. Deputații erau porunciți de Tomșa... să mijlocească mazilia lui [Lăpușneanu]. NEGRUZZI, S. I 142. ♦ Starea celui mazilit; perioadă de timp petrecută în această stare. Miron dimpreună cu alți boieri însoți pe Antonie vv. în mazilia lui la Constantinopol. BĂLCESCU, O. I 185.

5. [Șăineanu, ed. VI] mazilie f. destituire, revocare din domnie sau din slujbă: carte de mazilie OD.

6. [Scriban] mazilíe f. (d. mazil). Destituire, revocare.

7. [DOOM 3] mazilie (înv.) s. f., art. mazilia, g.-d. art. maziliei; pl. mazilii, art. maziliile (desp. -li-i-)

8. [DOOM 2] mazilie (înv.) s. f., art. mazilia, g.-d. art. maziliei; pl. mazilii, art. maziliile

9. [DGS] mazilie s.f. (polit.; înv.) v. Descăunare. Detronare. Mazilire. Mazilit1.

10. [DLRLV] MAZILIE s. f. 1. (Mold., ȚR) Detronare, destituire. A: Să nu prinză de veste oastea și țara de mazilie. URECHE. Și viniră călărași cu veste de mazilie. N. COSTIN. B: Iarna au avut domnul odihnă în scaunul lui în București, numai întristat foarte pentru mazălia gineri-său, domnului de la Moldova. IST. ȚR. Într-această iarnă s-au întîmplat mazîlie și lui Constantin Duca-Vodă. R. GRECEANU; cf. R. POPESCU. 2. (Mold.) Dispoziție de scoatere din domnie. Numai giumătate de an au domnit și i-au și vinit mazîlia. NECULCE.(Mold.) 3. Stare, calitate de mazil. Acei boieri i-au fost de mare folos la mazilie lui Antiohii-Vodă. NECULCE. Etimologie: mazil + suf. -ie. Cf. ngr. manzília. Vezi și mazil, mazili, mazilime, mazilit.

11. [DLR] MAZILIE s. f. 1. Îndepărtare din scaun (a unui domnitor), destituire (a unui boier) dintr-o funcțiune publică ; mazilire. Se mira Aron vodă cum va face să nu prinză de veste oastea și țara de mazilie, că se temea să nu-l omoare. URECHE, LET. I, 207/4. Iarna au avut domnul odihnă în scaunul lui în București, numai întristat foarte pentru mazălia gineri-său, domnului de la Moldova. IST. Ț. R. 78. Iată îi viniră călărași cu veste de mazilie. N. COSTIN, L. 566. Într-această iarnă s-au întîmplat mazilie și lui Constantin Duca vodă (începutul sec. XVIII). MAG. IST. II, 324/28. După mazilia Mihnii vodă au trimis împăratul pre Ștefan vodă (începutul sec. XVIII). ib. I, 222/5. Deputații erau porunciți de Tomșa. . . să mijlocească mazilia lui [Lăpușneanu]. NEGRUZZI, S. I, 142. Mazilia lui Ipsilanti și a lui Moruz. . . a adus războiul de la 1806. GHICA, S. 27. [S-au descoperit] ucideri și mazilii în cele mai nalte regiuni ale guvernului otoman. ODOBESCU, S. II, 415. Nu de la acești funcționari ai sultanului. . ., totdeauna supt amenințarea unei mazilii. . ., puteau doritorii libertății elenice să aștepte ceva. IORGA, I. II, 7, cf. I, 181. 2. Ordin, dispoziție de scoatere din domnie. Numai giumătate de an au domnit și i-au și vinit mazilia. NECULCE, l. 37. Au domnit acest domn cu pace 7 ani. . ., și i-a venit mazilie dela Poartă. DIONISIE, C. 167. Doi soli veniră de la-mpărăție Și aduc lui țepeș ștreang și mazilie. BOLINTINEANU, O. 46. Stare, calitate de mazil (I 1) ; timpul in care un domn rămîne mazil. Acei boieri i-au fost de mare folos la mazilie lui Antiohii vodă. NECULCE, L. 149. Moare după mulți ani de mazilie în Constantinopole. XENOPOL, ap. DDRF. Enache Kogâlniceanu. . . a urmat pe Constantin Racoviță în domnia munteană și apoi în mazilie la Constantinopol. BUL. COM. IST. II, 156. – Pl.: mazilii. – Mazil + suf. -ie. – Cf. ngr. μανζιλία.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '98] MEIȘOR, meișori, s. m. Numele a trei plante erbacee din familia gramineelor: […]
1. [MDA2] sanguinarie sf [At: DN4 / Pl: ~ii / E: lat sanguinaria, fr sanguinaire] […]
1. [DFL] Broughtonia sanguinea R. Br. Specie care înflorește primăvara-vara. Flori roșii-purpur, labei în interior […]
1. [DFL] Calothamnus sanguineus R. Br. Specie care înflorește vara. Flori roșii-închis, 4 sepale, 4 […]
1. [DEX '09] SANGVINIC, -Ă, sangvinici, -ce, adj. Sangvin (2). [Var.: sanguinic, -ă adj.] – […]
1. [MDA2] sorbestrea sf [At: GRECESCU, FL. 197 / V: (reg) soarbestre (A: nct) / […]
1. [DEX '09] SANGULIE, sangulii, s. f. (Înv. și pop.) Țesătură foarte fină (de mătase); […]
1. [DEX '09] SANGVINOLENT, -Ă, sangvinolenți, -te, adj. 1. Amestecat cu sânge, care conține sânge. […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro