1. [MDA2] mazgugur sm [At: CV 1950, nr. 4, 38 / E: nct] (Reg) Om retras și tăcut, răutăcios și lacom.
2. [Argou] mazgugur, -ă, mazguguri, -e adj. beat.
3. [DLR] MAZGUGUR. s. m. (În fostul județ Muscel) „Om retras și tăcut, răutăcios și lacom”, CV 1 950, nr. 4, 38. N-a putut să trăiască cu mazgugurul ăla de bărba-său. ib. - Etimologia necunoscută.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL