1. [DEX '09] MAZETĂ, mazete, s. f. (Înv.) Jucător prost, neîndemânatic (la unele jocuri de noroc, la biliard etc.). – Din fr. mazette.
2. [MDA2] mazetă sf [At: GANE, N. III, 165 / Pl: ~te / E: fr mazette] (La jocul de cărți) Jucător prost, neîndemânatic.
3. [DEX '98] MAZETĂ, mazete, s. f. (Fam.) Jucător prost, neîndemânatic (la unele jocuri de noroc, la biliard etc.) – Din fr. mazette.
4. [DLRLC] MAZETĂ, mazete, s. f. (Franțuzism rar) Persoană nepricepută la jocul de cărți (la alte jocuri de noroc, p. ext. la sport etc.). V. ageamiu. Joci cărți și rîd toți de tine ca de o mazetă. CARAGIALE, O. II 127.
5. [DN] MAZETĂ s.f. Jucător slab, care face greșeli la jocul de cărți, la biliard etc.; (p. ext.) ageamiu, neîndemînatic. [< fr. mazette].
6. [MDN '00] MAZETĂ s. f. jucător slab (la jocul de cărți, la biliard etc.); (p. ext.) ageamiu. (< fr. mazette)
7. [Șăineanu, ed. VI] mazetă f. ageamiu, în jocul de cărți (CAR. = it. mazzete).
8. [DOOM 3] mazetă (înv.) s. f., g.-d. art. mazetei; pl. mazete
9. [DOOM 2] mazetă (înv.) s. f., g.-d. art. mazetei; pl. mazete
10. [DER] mazetă (mazete), s. f. – Ageamiu (la joc de cărți). Fr. mazette.
11. [Argou] mazetă, mazete s. f. (cart.) jucător prost
12. [DGS] mazetă s.f. (la unele j. de noroc, la biliard etc.; fam.) v. Ignorant. Necunoscător. Neinițiat. Nepriceput. Neștiutor.
13. [DLR] MAZÉTĂ s. f. Jucător prost, neîndemînatic (mai ales la jocul de cărți). Greșeală nu se încăpea la joc; de altfel vinovatul era pus în rîndul mazetelor. GANE, N. III, 165. Joci cărți și rîd toti de tine ca de o mazetă. CARAGIALE, O. I, 227. - Pl. : mazete. – Din fr. mazette.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL