1. [MDA2] mazac, ~ă smf, a [At: PAMFILIE – LUPESCU, CROM. 8 / V: ~zoc, măz~, mozoc / Pl: ~aci, ~ace / E: pn mazacz] 1-2 (Reg) (Om) murdar, neglijent.
2. [MDA2] mazoc, ~oacă a vz mazac
3. [MDA2] măzac, ~ă a vz mazac
4. [MDA2] mozac, ~ă a vz mazac
5. [MDA2] mozoc2, ~oacă a vz mazac
6. [Scriban] măzác, -ă adj. (pol. mazacz, mînjitor). Est. Rar. Murdar. S. m. Cant. Scriitoraș, scriitor ignorant, mîzgălitor. V. posac.
7. [DER] măzac (măzaci), s. m. – 1. Mîzgălitor. – 2. Persoană murdară, slinoasă. Bg. mazačĭ, pol. mazacz (Tiktin). Sec. XVIII, Mold. – Der. măzăcie, s. f. (murdărie).
8. [DGS] mazac, -ă adj. (înv. și reg.) 1 (despre ființe sau despre părți ale corpului lor) v. Jegos. Mânjit. Murdar. Negru. Nespălat. Slinos. Soios. 2 (despre lucruri, obiecte, încăperi etc.) v. Înnegrit. Jegos. Maculat. Mânjit. Murdar. Negru. Nespălat. Pătat. Slinos. Soios. Sordid.
9. [DLRLV] MĂZAC adj. (Mold.) Murdar. (Fig.) Să arătăm de unde iaste începătura aceștii basne si cum, si în ce chip pănă la acel măzac Simion au agiuns. CANTEMIR, HR. Etimologie: pol. mazacz. Vezi și măzăceală, măzăcie.
10. [DAR] măzac2, măzacă, adj. (înv.) murdar.
11. [DAR] măzac1, măzaci, s.m. (înv.) scriitoraș, conțopist.
12. [DLR] MAZÁC, -Ă adj. (Regional, adesea substantivat) (Om) murdar, neglijent. Femeia mazacă, mirșavă la suflet și necurată, n-are noroc la boiele. PAMFILE-LUPESCU, CROM. 8. Povestea femeilor răle și mazace. ȘEZ. VII, 140, cf. II, 42, XX, 137, com. din STRAJA-RĂDĂUȚI, ALR I 639/532, 554, 558, 576, 640/576, A V 14, 15, 16, 20, 34, 35, VI 3, 9, 16, 26, 33. * F i g. Să arătăm, de unde iaste începătura aceștii basne și cum, și în ce chip până la acel măzac Simion au agiuns. CANTEMIR, HR. 138, cf. 143. - Pl.: mazaci, -ce. - Și: mazóc, -oácă, măzác, -ă, mozóc, -oăcă adj. – Din pol. mazacz.
13. [DLR] MAZOC, -OÁCĂ adj. v. mazac.
14. [DLR] MĂZÁC, -Ă adj. v. mazac.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL