Definiție și ce înseamnă matufi

1. [DEX '09] MATUFI, matufesc, vb. IV. Refl. (Înv. și fam.) 1. A îmbătrâni, a se ramoli. 2. A se îmbăta. [Var.: matofi vb. IV] – Cf. matuf.

2. [MDA2] matufi v vz matofi

3. [DEX '98] MATUFI vb. IV v. matofi.

4. [DEX '09] MATOFI vb. IV v. matufi.

5. [DEX '09] MATUF, -Ă, matufi, -e, s. m., adj. (Înv. și fam.) 1. S. m. Om bătrân și ramolit; babalâc. ♦ Om ursuz, posomorât. 2. Adj. Neglijent în ținută; murdar. – Din tc. mâtuh.

6. [MDA2] matofi vr [At: POLIZU / V: ~tuf / Pzi: ~fesc / E: matuf] 1 (Înv; fam) A se ramoli. 2 (Pcf) A se ameți de băutură Si: (arg) a se matoli, a se matosi.

7. [MDA2] matuf, ~ă [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~i, ~e / E: tc matuh] (Înv) 1 sm Bătrân ramolit Si: babalâc. 2 a Cu ținuta neglijentă. 3 a Murdar.

8. [DEX '98] MATOFI, matofesc, vb. IV. Refl. (Înv. și fam.) 1. A îmbătrâni, a se ramoli. 2. A se îmbăta. [Var.: matufi vb.IV] – Cf. matuf.

9. [DLRLC] MATUF, matufi, s. m. (Învechit) Bătrîn, babalîc. Pe drum s-a prefăcut în chip de om, nici matuf, dar nici prea țîngău. CARAGIALE, O. III 29. Vezi zăcînd cîte un matuf gîrbov. ALECSANDRI, la TDRG. ♦ Om posomorît, ursuz. Era un matuf răposatul... să fugi în lume. ALECSANDRI, T. 175.

10. [Șăineanu, ed. VI] matofì v. Mold. 1. a se vesteji; 2. fig. a se moleși. [V. matuf].

11. [Scriban] matofésc, V. matufesc.

12. [Scriban] matúf adj. m. (turc, matuf, [d. ar. ma’tuh]. Care vorbește prostește, bătrîn copilăros). Rar azĭ. Babalîc, baccea, hodorog, ramolit: nicĭ matuf, dar nicĭ prea țingăŭ, ci om tocmaĭ în puterea vîrsteĭ (Car. VR. 1909, 11, 210). Est. Posac, morocănos. V. izmenit.

13. [Scriban] matufésc și matofésc (mă) v. refl. (d. matuf). Fam. Mă berghelesc, mă veștejesc, decad fizicamente. Fig. Mă prostesc, mă moleșesc. Mă cam amețesc de vin. – Și matosesc.

14. [DOOM 3] !matufi (a se ~) (a se ramoli) (înv.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă matufesc, 3 sg. se matufește, imperf. 1 sg. mă matufeam; conj. prez. 1 sg. să mă matufesc, 3 să se matufească; imper. 2 sg. afirm. matufește-te; ger. matufindu-mă

15. [DOOM 2] !matufi/matofi (a se ~) (a se ramoli) (înv.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se matufește/se matofește, imperf. 3 sg. se matufea/se matofea; conj. prez. 3 să se matufească/să se matofească

16. [DOOM 3] matuf (înv.) adj. m., s. m., pl. matufi; adj. f. matufă, pl. matufe

17. [DOOM 2] matofi v. matufi

18. [DOOM 2] matuf (înv.) adj. m., s. m., pl. matufi; adj. f. matufă, pl. matufe

19. [DER] matuf (matufi), s. m. – Hodorog, ghiuj. Tc. matuf, din arab. ma’tuf (Șeineanu, II, 252; Loebel 62; Lokotsch 1447). – Der. matufi (var. matofi, matosi), vb. refl. (a se ramoli; a se moleși), a cărui ultimă var., derivată în mod echivoc de Gáldi 208 din ngr. ματώνω „a însîngera”, se confundă cu matosi „a îmbăta” der. din matol.

20. [Argou] matofi, matofesc v. r. (înv.) 1. a îmbătrâni, a se ramoli 2. a se îmbăta

21. [DGS] matuf, -ă s.m., adj. (înv.) 1 s.m. (deprec. sau peior.) v. Bătrân. Moș. Moșneag. 2 adj. (despre ființe sau despre părți ale corpului lor) v. Jegos. Mânjit. Murdar. Negru. Nespălat Slinos. Soios.

22. [DLR] MATUFÍ vb. IV v. matofi.

23. [DLR] MATOFÍ vb. IV. Refl. (Învechit și familiar) A îmbătrîni, a se ramoli. Cf. POLIZU, DDRF. Omenirea noastră s-a pătat și s-a matofit. JIPESCU, ap. ȘIO III, 253, cf. ALEXI, W. Păcat de bietul Anton, că prea degrabă s-a matufit și nu-i tocmai bătrîn. Com. din PIATRA NEAMȚ. 2. (Probabil prin confuzie) A se ameți de băutură; a se matoli, a se matosi. Cf. SCRIBAN, D. - Prez. ind.: matofesc. – Și: matufi vb. IV. – V. matuf.

24. [DLR] MATÚF, -Ă s. m., adj. (Ieșit din uz) 1. S. m. Bătrîn ramolit; babalîc. Biata cucoană Anical . . . De cînd i-o murit boieriul, nu mai are odihnă !. . . și adică mult mă mir pentru ce atîta supărare?. . . că era un matuf răposatul. ALECSANDRI, T. 175, cf. 676. Pe drum [Aghiuță] s-a prefăcut în chip de om, nici matuf, dar nici prea țîngău; om tocmai în puterea vîrstei, frumos și arătos. CARAGIALE, S. N. 13. Ici, trăgea din ciubucul de-un stînjen un matuf spînatec. C. PETRESCU, A. R. 8. 2. Adj. Neglijent în ținută; murdar. Cf. PONTBRIANT, D., LM, DDRF, ALEXI, W. - Pl.: matufi, -e. – Din tc. matuh.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '98] MEIȘOR, meișori, s. m. Numele a trei plante erbacee din familia gramineelor: […]
1. [MDA2] sanguinarie sf [At: DN4 / Pl: ~ii / E: lat sanguinaria, fr sanguinaire] […]
1. [DFL] Calothamnus sanguineus R. Br. Specie care înflorește vara. Flori roșii-închis, 4 sepale, 4 […]
1. [DFL] Broughtonia sanguinea R. Br. Specie care înflorește primăvara-vara. Flori roșii-purpur, labei în interior […]
1. [DEX '09] SANGVINIC, -Ă, sangvinici, -ce, adj. Sangvin (2). [Var.: sanguinic, -ă adj.] – […]
1. [MDA2] sorbestrea sf [At: GRECESCU, FL. 197 / V: (reg) soarbestre (A: nct) / […]
1. [DEX '09] SANGULIE, sangulii, s. f. (Înv. și pop.) Țesătură foarte fină (de mătase); […]
1. [DEX '09] SANGVINIC, -Ă, sangvinici, -ce, adj. Sangvin (2). [Var.: sanguinic, -ă adj.] – […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro