1. [DEX '09] MÂȚUCĂ, mâțuci, s. f. (Rar) Diminutiv al lui mâță. – Mâț + suf. -ucă.
2. [MDA2] mâțucă sf [At: LB / Pl: ~uci, (îrg) ~uce / E: mâță + -ucă] 1-6 (Reg) Mâțică (1-6). 7 (Bot) (Trs) Mâțișor (7). 8 (Bot; reg) Lozie (Salix viminalis). 9 (Bot; Trs) Papanași (Trifolium arvense).
3. [DOOM 3] mâțucă (rar) s. f., g.-d. art. mâțucii; pl. mâțuci
4. [DOOM 2] mâțucă (rar) s. f., g.-d. art. mâțucii; pl. mâțuci
5. [DGS] mâțucă s.f. I (zool.; pop. și fam.) v. Pisicuță. II (bot.; reg.) 1 v. Papanaș (Trifolium arvense). 2 v. Ament.
6. [DLR] MÎȚÚCĂ s. f. I. (Transilv. și prin Mold., Bucov.) Mîțică. Cf. LB, POLIZU. Domnița Ruxandra. . . își întinsese brațele în sus și în laturi, frîngîndu-se ușor din mijloc și căscînd ca o mîțucă. SADOVEANU, O. XI, 246, cf. com. din MARGINEA-RĂDĂUȚI. II. (Bot.) 1. (Prin Transilv.) Mîțișor (II 1). Cf. ALRM II/I h 261. 2. (Regional) Lozie (Groși-Baia Mare). Cf. ALR SN III h 628/349. 3. (Prin nord-vestul Transilv.) Papanași (Trifolium arvense). Cf. ALR SN III h 658. – Pl.: mîțuci și (regional, învechit) mîțuce (LB, POLIZU). – Mîță + suf. -ucă.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL