1. [DEX '09] MATRIȚARE, matrițări, s. f. Acțiunea de a matrița și rezultatul ei. – V. matrița.
2. [MDA2] matrițare sf [At: DP / Pl: ~țări / E: dl matriță] (Teh) Operație de prelucrare cu ajutorul matriței (1).
3. [DN] MATRIȚARE s.f. Acțiunea de a matrița și rezultatul ei. [< matrița].
4. [DEX '09] MATRIȚA, matrițez, vb. I. Tranz. A prelucra un material prin deformare plastică, cu ajutorul unei matrițe. – Din matriță.
5. [MDA2] matrița vt [At: DEX / Pzi: ~țez / E: matriță] A prelucra un material prin deformare plastică, cu ajutorul unei matrițe.
6. [DN] MATRIȚA vb. I. tr. A prelucra (un material) la forjă, în matriță. [< germ. matrizieren].
7. [MDN '00] MATRIȚA vb. tr. a prelucra (un material) cu ajutorul unei matrițe. (< germ. matrizieren)
8. [DOOM 3] matrițare (desp. ma-tri-) s. f., g.-d. art. matrițării; pl. matrițări
9. [DOOM 2] matrițare (ma-tri-) s. f., g.-d. art. matrițării; pl. matrițări
10. [DOOM 3] matrița (a ~) (desp. ma-tri-) vb., ind. prez. 1 sg. matrițez, 3 matrițează; conj. prez. 1 sg. să matrițez, 3 să matrițeze
11. [DOOM 2] matrița (a ~) (ma-tri-) vb., ind. prez. 3 matrițează
12. [DLR] MATRIȚÁRE s. f. (Tehn.) Operație de prelucrare cu ajutorul matritei. Cf. DP. - Pl. : matrițări. – De la matriță.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL