1. [DEX '09] MATISARE, matisări, s. f. Acțiunea de a matisa și rezultatul ei. – Cf. fr. matisage.
2. [MDA2] matisare sf [At: DP / Pl: ~sări / E: cf fr matissage] (Teh) 1 Legare a capătului unei frânghii, al unui cablu etc., pentru a împiedica destrămarea firelor din care sunt compuse. 2 Legare a două frânghii sau a două cabluri prin împletirea șuvițelor care le compun.
3. [DN] MATISARE s.f. Acțiunea de a matisa și rezultatul ei; matisire. [După fr. matissage].
4. [DEX '09] MATISA, matisez, vb. I. Tranz. A finisa o țesătură de mătase artificială pentru a-i micșora luciul. – Din matisare (derivat regresiv).
5. [MDA2] matisa vt [At: DM / Pzi: ~sez / E: drr matisare] (Teh) 1-2 A face operația de matisare (1-2).
6. [DLRLC] MATISA, matisez, vb. I. Tranz. A împreuna două cabluri, două parîme etc. fără a le înnoda, petrecînd șuvițele care le compun unele prin altele.
7. [DN] MATISA vb. I. tr. 1. A împreuna două frînghii, două cabluri etc. prin împletirea firelor care le compun; matisi. 2. (Text.) A finisa țesăturile de mătase artificială și de celofibră spre a le micșora luciul. [Cf. fr. matir].
8. [MDN '00] MATISA vb. tr. 1. a împreuna două frânghii, cabluri prin împletirea firelor care le compun. 2. a finisa țesăturile de mătase artificială și de celofibră prin micșorarea luciului. (după fr. matir)
9. [DOOM 3] matisare (finisare de țesături; împreunare de cabluri/frânghii) s. f., g.-d. art. matisării; pl. matisări
10. [DOOM 2] matisare (finisare) s. f., g.-d. art. matisării; pl. matisări
11. [DOOM 3] matisa (a ~) (a finisa țesături; a împreuna cabluri/frânghii) vb., ind. prez. 1 sg. matisez, 3 matisează; conj. prez. 1 sg. să matisez, 3 să matiseze
12. [DOOM 2] matisa (a ~) (a finisa) vb., ind. prez. 3 matisează
13. [DE] MATISÁRE (< matisa) s. f. Operație de finisare a țesăturilor de mătase artificială prin care li se atenuează luciul.
14. [DGS] matisa vb. I. tr. (ind. text.; compl. indică țesături de mătase artificială sau de celofibră) a mata2. Țesăturile care sunt matisate își pierd luciul.
15. [DLR] MATISARE s. f. (Tehn.) Legarea capătului unei frînghii, al unui cablu etc., pentru a împiedica destrămarea firelor care compun frînghia, cablul etc. ; legarea a două frînghii sau a două cabluri prin împletirea șuvițelor care le compun. Cf. DP. - Pl.: matisări. – Cf. fr. m a t i s s a g e.
16. [DLR] MATISÁ vb. I. T r a n z. (Tehn.) A face operația de matisare. Cf. DM. - Prez. ind.: matisez. – Derivat regresiv de la matisare.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL