1. [MDA2] mătănăire sf [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~ri / E: mătănăi] (Reg) 1 Clătinare. 2 (Fig) Ezitare.
2. [DEX '09] MĂTĂNĂI, mătănăiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) 1. A face mătănii; a se înclina. 2. A se clătina, a se bălăbăni. ♦ Fig. A fi nehotărât; a șovăi, a ezita. – Cf. mătanie.
3. [MDA2] mătănăi vi [At: I. GOLESCU, C. / V: met~ / Pzi: ~esc / E: cf mătanie, mătăhăi] (Reg) 1 A se apleca. 2 A se clătina. 3 (Fig) A fi nehotărât.
4. [MDA2] metănăi v vz mătănăi
5. [DLRLC] MĂTĂNĂI, mătănăiesc, vb. IV. Intranz. (Regional) A bate mătănii, a se înclina, a se apleca. Cum isprăvi de mîncat, capetele tinerilor se îngreunară de somn așa de tare încît începură să mătănăiască pe piept. POPESCU, B. II 56.
6. [Șăineanu, ed. VI] mătănăì v. a face mătănii, a bănănăi: capetele; îngreunate de somn, începură să mătănăiască pe piept POP.
7. [Scriban] mătăhăĭésc și metehăĭésc (est) și mătănăĭésc, -noĭésc și -lăĭésc (vest) v. intr. (după matahală, d. ung. matikálni, matatni, motonozni, a orbocăi). Bălălăĭesc, mă clatin: bețivu mergea mătăhăind, lucrurile mătăhăĭaŭ în car. Moțăĭ (de somn ș. a.). V. măhăĭesc.
8. [Scriban] mătănăĭésc și -oĭésc, V. mătăhăĭesc.
9. [DOOM 3] mătănăi (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mătănăiesc, 3 sg. mătănăiește, imperf. 1 mătănăiam; conj. prez. 1 sg. să mătănăiesc, 3 să mătănăiască
10. [DOOM 2] mătănăi (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mătănăiesc, imperf. 3 sg. mătănăia; conj. prez. 3 să mătănăiască
11. [DGS] mătănăire s.f. fig. (reg.) v. Abulie. Bâjbâială. Codeală. Codire. Ezitare. Fluctuație. Indecizie. Îndoială. Nedumerire. Nehotărâre. Oscilare. Oscilație. Pendulare. Pregetare. Reticență. Șovăială. Șovăire.
12. [DGS] mătănăi vb. IV. (reg.; despre oameni) 1 refl. v. Clătina. Împletici. Șovăi1. 2 intr. fig. v. Balansa. Codi. Ezita. Flota. Oscila. Pendula. Pregeta. Șovăi1.
13. [DLR] MĂTĂNĂÍRE s. f. (Regional) Acțiunea de a m ă t ă n ă i, c l ă t i n a r e, b ă l ă b ă n i r e ; fig. șovăire, ezitare. Cf. PONTBRIANT, D. - V. mătănăi.
14. [DLR] MĂTĂNĂI vb. IV. Intranz. (Regional) A se apleca, a se înclina ; a se clătina, a se bălăbăni. Cf. I. GOLESCU, C., POLIZU, PONTBRIANT, D., DDRF, BARCIANU, ALEXI, W. începui să mătănăiesc în stîngă și în dreapta, ca și cum n-aș fi putut merge. MARIAN, NA. 407. Capetele tinerilor se îngreunară de somn așa de tare, incit începură să mătănăiască pe piept. POPESCU, B. II, 56. 2. Fig. A fi nehotărît; a șovăi, a ezita.Cf. PONTBRIANT, D. - Prez. ind.: mătănăiesc. – Și: metănăí vb IV. BARCIANU. Cf. mătanie, mătăhăi.
15. [DLR] METĂNĂÍ vb. IV v. mătănăi.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL