1. [DEX '09] MATA pron. pers. (Reg. și fam.) Dumneata. [Gen.-dat.: matale. – Var.: matale pron. pers.] – Din dumneata.
2. [MDA2] mata ppr [At: NEGRUZZI, S. III, 21 / V: ~tale, (reg) mătale / G-D: matale, mata / E: abr dumneata] (Pfm) Dumneata.
3. [DLRLC] MATA pron. pers. (Mai ales în Mold.) Pronume de politețe de persoana a doua singular; dumneata. Ar trebui să-l chemi mata odată și să-l aduci la realitate. C. PETRESCU, C. V. 228. Formă gramaticală: gen.-dat. matale (întrebuințată uneori și la celelalte cazuri).
4. [Șăineanu, ed. VI] matà pr. abreviațiune familiară pentru dumniata.
5. [Scriban] matá (din dumneata), pron. pers. familiar de politeță îld. tu saŭ dumneata (est). Gen. și dativ matale (din dumitale). Uneorĭ se zice matale și ca nom. Există și un dim. glumeț orĭ ironic mătăluță. În Olt. Munt. vest, Trans. tále și tălică.
6. [DEX '09] MATALE pron. pers. v. mata.
7. [MDA2] matale ppr vz mata
8. [MDA2] mătale ppr vz mata
9. [MDA2] tale ppr [At: RĂDULESCU-CODIN, ap. DR. VI, 469 / E: (ma)tale] (Pop) Matale.
10. [Șăineanu, ed. VI] matale (mătăluță) pron. diminutive dela d-ta.
11. [Scriban] matále, V. mata.
12. [Scriban] tále, V. mata(le).
13. [Scriban] tălícă, V. mata(le).
14. [DOOM 3] mata/matale (reg., pop.) pr., g.-d. matale
15. [DOOM 2] mata/matale (reg., fam.) pr., g.-d. matale
16. [DOOM 3] matale v. mata
17. [DGS] mata1 (matale) pron. de politețe pers. 2 sg. (fam.) v. Dumneata. Dumneavoastră.
18. [DGS] matale pron. de politețe pers. 2 sg. (fam.) = mata1.
19. [DLR] MATA pron. pers. (Mai ales în Mold. și familiar) Dumneata. Mata scîrbită! cum se poate? NEGRUZZI, S. III, 21. Vecinii moșiei matale. ALECSANDRI, T. 943, cf. 298. Ai zis matale fetii să vie mîine mai de dimineață ca să facă focul? CARAGIALE, O. VI, 62. Mi-a zis. . . : „Da ce, matale ești păgîn?” COȘBUC, B. 240. Cum să te las singură pe matale. Nu mă duc ! N. REV. R. I, 38. Cum te duci matale mîine la cîmp? D. ZAMFIRESCU, V. Ț. 179, cf. 42. Și această apropiere de mata îmi pare nespus de dulce. AGÎRBICEANU, T. 301. Mata ai aerul de a săpa prea adînc în sufletele omenești. HOGAȘ, DR. I, 226, cf. 224. Márturisește-ți, puică micșunea, Șoapta ce-o ții pe buzele matale. ARGHEZI, VERS. 130. De ce te agiți matale atîta? CAMIL PETRESCU, T. II, 120. N-avea mata grijă, că nu scapi de mine atît de ușor. C. PETRESCU, C. V. 363, cf. 228. Să nu crezi mata că nu sînt pregătit. BRĂESCU, A. 181. Ce să fac, dacă-i așa de frumoasă ibovnica matale, că mă scutură frigurile morții cînd o văd? G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I, 175. Nu vrei să iei mata o leacâ de supă? TEODOREANU, M. II, 38. Dar despre ce tabieturi și slăbiciuni e vorba, mă rog, matale? SADOVEANU, O. IX, 60. Zicea că. . . eu semăn cu matale. PREDA,168. Iorgule, mă rog matale, Dă-i cuiva vro cinci parale, Să-ți taie nucu din cale. ȘEZ. III, 22. – Gen.-dat.: matale și (invar.) mata. – Și: matále, (regional) mătále (ALEXI, W., PAMFILE, C. Ț. 350) pron. pers. – De la dumneata. Cf. m n e a t a.
20. [DLR] MATALE pron. pers. v. mata.
21. [DLR] MĂTALE pron. pers. v. mata.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL