1. [MDA2] mățălău sn [At: CHEST. IV, 128/808 / Pl: ~laie / E: maț + -ălău] 1 (Reg) Loc de arătură lung și îngust. 2 (Trs) Fir de urzeală care n-a avut loc să treacă prin ițe și prin spată.
2. [DAR] mățălău, mățălaie, s.n. (reg.) 1. loc de arătură lung și îngust. 2. fir de urzeală netrecut prin ițe, prin spată.
3. [DLR] MĂȚĂLĂU s. n. 1. (Regional) Loc de arătură lung și îngust (Oveselu-Drăgășani). CHEST. IV 128/808. 2. (Prin Transilv.) Fir de urzeală care n-a avut loc să treacă prin ițe și prin spată. Cf. ALR I 1291/138, 150. – Pl.: mățălaie. – Maț + suf. -ălău.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL