1. [DEX '09] MĂTĂHĂLOS, -OASĂ, mătăhăloși, -oase, adj. Mare și greoi (ca o matahală); diform. ♦ Fig. (Despre gesturi, atitudini, mișcări) Lipsit de suplețe, greoi. – Matahală + suf. -os.
2. [MDA2] mătăhălos, ~oasă a [At: VLAHUȚĂ, O. A. 411 / Pl: ~oși, ~oase / E: matahală + -os] 1 Ca o matahală (3) Si: uriaș, voluminos. 2 Exagerat de mare Si: diform. 3 (Fig; d. gesturi, atitudini, mișcări) Lipsit de suplețe Si: greoi.
3. [DLRLC] MĂTĂHĂLOS, -OASĂ, mătăhăloși, -oase, adj. Mare și greoi, voluminos (ca o matahală), diform. Drăgan se făcuse tot atît de voinic ca tată-său, Ignat, dar mai mătăhălos și mai greoi puțin. CAMIL PETRESCU, O. I 232. Omul cu tesac, spîn și mătăhălos, lovea fără cuvînt. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 61. Departe, într-un albastru-fumuriu, se încalecă... spinările mătăhăloase ale dealurilor. VLAHUȚĂ, O. A. 411. ♦ (Rar, despre gesturi, atitudini) De matahală, greoi. Îl așeză pe Găman cu un soi de gingășie mătăhăloasă pe lavița de la poarta lui Căciulămare. CAMIL PETRESCU, O. I 16.
4. [Șăineanu, ed. VI] mătăhălos a. colosal: spinările mătăhăloase ale dealurilor.
5. [Scriban] mătăhălós, -oásă adj. (d. matahală). Mastodontic, corpulent, voluminos: trup mătăhălos. – Și măhălos.
6. [DOOM 3] mătăhălos adj. m., pl. mătăhăloși; f. mătăhăloasă, pl. mătăhăloase
7. [DOOM 2] mătăhălos adj. m., pl. mătăhăloși; f. mătăhăloasă, pl. mătăhăloase
8. [DGS] mătăhălos, -oasă adj. 1 (despre ființe sau despre corpul lor) voluminos, <reg.> măhălos, nătăvălos, năvligos, <fig.; rar> mastodontic. Căruțașul este un bărbat mătăhălos. 2 fig. (despre ființe sau despre mișcări, gesturi, manifestări etc. ale lor) greoi, încet, lent, moale, molatic, molâu, <fig.> împiedicat, stângaci. Mătăhălos cum este, abia poate alerga. Fiind prea gras, are mișcările mătăhăloase.
9. [DLR] MĂTĂHĂLÓS, -OÁSĂ adj. Ca o matahală, voluminos, uriaș; exagerat de mare, diform. Departe, într-un albastru fumuriu, se încalecă, încrețindu-se în valuri neregulate, din ce în ce mai dese, spinările mătăhăloase ale dealurilor. VLAHUȚĂ, O. A. 411. Omul cu tesac, spîn și mătăhălos, lovea fără cuvînt. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I, 61. E gata Marina? – Gata, gata, răspunse arțăgos o femeie mătăhăloasă. CĂLINESCU, E. O. I, 35. Drăgan se făcuse tot atît de voinic ca tată-său, Ignat, dar mai mătăhălos și mai greoi puțin. CAMIL PETRESCU, O. I, 232. Nici nu știu dacă dumneata ai fost sau nu îndrăgostit vreodată! -Ai s-o afli, după ce ființa mea mătăhăloasă și dezagreabilă nu va mai face umbră pămîntului. STANCU, R. A. V, 330, cf. V. ROM. aprilie 1 954, 174. ♦ F i g. (Despre gesturi, atitudini, mișcări) Lipsit de suplețe ; greoi. îl așeză pe Găman cu un soi de gingășie mătăhăloasă pe lavița de la poarta lui Căciulămare. CAMIL PETRESCU, O. I, 16. - Pl.: mătăhăloși, -oase. – Mătăhală + suf. -os.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL