1. [DEX '09] MASTICAȚIE, masticații, s. f. Mestecarea alimentelor în gură cu ajutorul limbii, al dinților și al mușchilor masticatori; masticare. – Din fr. mastication.
2. [MDA2] masticație sf [At: LM / V: (rar) ~iune / Pl: ~ii / E: fr mastication] Mestecare a alimentelor Si: masticare.
3. [DLRLC] MASTICAȚIE, masticații, s. f. (Franțuzism) Mestecarea alimentelor în gură cu ajutorul limbii și al dinților.
4. [DN] MASTICAȚIE s.f. Mestecarea alimentelor în gură; masticare. [Gen. -iei, var. masticațiune s.f. / < fr. mastication, cf. lat. masticare – a mesteca].
5. [MDN '00] MASTICAȚIE s. f. masticare (1). (< fr. mastication)
6. [MDA2] masticațiune sf vz masticație
7. [DN] MASTICAȚIUNE s.f. v. masticație.
8. [Scriban] *masticațiúne f. (lat. masticátio, -ónis). Fiziol. Mestecarea alimentelor în gură. – Și -áție.
9. [DOOM 3] masticație (desp. -ți-e) s. f., art. masticația (desp. -ți-a), g.-d. art. masticației; pl. masticații, art. masticațiile (desp. -ți-i-)
10. [DOOM 2] masticație (-ți-e) s. f., art. masticația (-ți-a), g.-d. art. masticației; pl. masticații, art. masticațiile (-ți-i-)
11. [MDO] masticație
12. [DGS] masticație s.f. masticare, masticat. Masticația alimentelor nu trebuie făcută rapid.
13. [DLR] MASTICAȚIE s. f. Mestecarea alimentelor în gură. Cf. LM, BARCIANU, ALEXI, W. Masticațiunea este întâiul act al digestiunii (mistuirii). BIANU, D. S., cf. ENC. AGR. - Pl.: masticații. – Și: (rar) masticațiúne s. f.Din fr. mastication.
14. [DLR] MASTICAȚIÚNE s. f. v. masticație.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL