1. [DEX '09] MASTICARE, masticări, s. f. Acțiunea de a mastica și rezultatul ei; masticație. – V. mastica.
2. [MDA2] masticare sf [At: DN3 / Pl: ~cări / E: mastica] Mestecare de alimente, substanțe etc. Si: masticație.
3. [DN] MASTICARE s.f. 1. Acțiunea de a mastica și rezultatul ei; masticație. 2. Operație de amestecare prin care se supune cauciucul la deformații plastice repetate pentru micșorarea viscozității. [< mastica].
4. [MDN '00] MASTICARE s. f. 1. acțiunea de a mastica; masticație. 2. operație de amestecare prin care se supune cauciucul la deformații plastice repetate pentru micșorarea viscozității. (< mastica)
5. [DEX '09] MASTICA, mastichez, vb. I. Tranz. (Livr.) A mesteca1 alimente, substanțe etc. – Din fr. mastiquer, lat. masticare.
6. [MDA2] mastica vt [At: DN3 / Pzi: ~chez / E: fr mastiquer, lat masticare] (Liv) A mesteca1 alimente, substanțe etc.
7. [DN] MASTICA vb. I. tr. (Med.) A mesteca (alimentele în gură). [< fr. mastiquer, it., lat. masticare].
8. [MDN '00] MASTICA vb. tr. a mesteca (alimente) în gură. (< fr. mastiquer, lat. masticare)
9. [DOOM 3] mastica (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. mastichez, 3 mastichează; conj. prez. 1 sg. să mastichez, 3 să masticheze
10. [DOOM 2] *mastica (a ~) vb., ind. prez. 3 mastichează
11. [DE] MASTICÁRE (< mastica, verb rar folosit) s. f. Operație de amestecare prin care se supune cauciucul la deformații plastice repetate, în scopul micșorării vâscozității, prin ruperea și aglomerarea moleculelor cu catene lungi, astfel încât la sfârșit să poată fi tras în foi.
12. [DGS] masticare s.f. masticat, masticație.
13. [DGS] mastica vb. I. tr. (compl. indică alimente) a mesteca, <rar> a amesteca, <pop.> a dumica. Mastică cu plăcere covrigi crocanți.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL