1. [DEX '09] MAȘINAL, -Ă, mașinali, -e, adj. 1. (Adesea adverbial) Care acționează mecanic, automat, fără să gândească; inconștient. 2. (Rar) Care este caracteristic unei mașini (1), propriu mașinii, (ca) de mașină. – Din fr. machinal.
2. [MDA2] mașinal, ~ă [At: NEGULICI / V: (înv) machi~, mahi~ / Pl: ~i, ~e / E: fr machinal] 1-2 a, av (D. acțiuni, gesturi etc. ale oamenilor) (Într-un mod) care se face mecanic Si: automat, inconștient. 3-4 a, av (Într-un mod) care este caracteristic mașinii (1). 5-6 a, av (Într-un mod) propriu mașinii (1).
3. [DLRLC] MAȘINAL, -Ă, mașinali, -e, adj. Care acționează ca o mașină, mecanic, automat, fără să gîndească; inconștient, involuntar. Simțea că-l zdrobește greutatea piesei mari de metal pe care, din cînd în cînd, cu mișcări mașinale, și-o sălta în sus pe umeri. DUMITRIU, V. L. 138. ◊ (Adverbial) Începu să-și pună gulerul mașinal, cu gîndurile aiurea. C. PETRESCU, A. 390. Zidul de soldați executa mașinal, sacadat, aceeași mișcare de arme. REBREANU, R. II 254.
4. [DN] MAȘINAL, -Ă adj. (adesea adv.) Reflex, produs fără intenție, pe negîndite, mecanic. [< fr. machinal].
5. [MDN '00] MAȘINAL, -Ă adj. (și adv.) care se face mecanic, reflex, automat. (< fr. machinal)
6. [Șăineanu, ed. VI] mașinal a. produs prin jocul organelor, fără reflexiune, ca prin o mașină: mișcare mașinală.
7. [Scriban] *mașinál, V. machinal.
8. [MDA2] machinal, ~ă a vz mașinal
9. [MDA2] mahinal, ~ă a, av vz mașinal
10. [Scriban] *machinál, -ă (lat. machinalis, d. máchina, mașină; fr. machinal). Se zice despre o mișcare naturală făcută fără să vreĭ, instinctiv: printr’o mișcare machinală, puse mîna pe armă ca să se apere. Adv. Ca o mașină, în mod machinal: bețivu duse machinal la gură paharu gol. – Fals mașinal. V. reflex.
11. [DOOM 3] mașinal adj. m., pl. mașinali; f. mașinală, pl. mașinale
12. [DOOM 2] mașinal adj. m., pl. mașinali; f. mașinală, pl. mașinale
13. [DGS] mașinal, -ă adj., adv. I adj. (despre manifestări, acțiuni etc. ale oamenilor) inconștient, instinctiv, mecanic, reflex, <fig.> automat, automatic. Salută cu un gest mașinal al mâinii. II adv. (modal) 1 inconștient, mecanic, reflex, <înv.> mașinalicește, mecanicește, <fig.> automat, automatic. Răspunde mașinal la toate întrebările care i se pun. 2 mecanic, papagalicește, <înv.> machinalmente, <fig.> automat. Copilul mic repetă mașinal ceea ce spun părinții în casă.
14. [DLR] MAȘINAL, -Ă adj. 1. (Despre acțiuni, gesturi etc. ale oamenilor! Care se face mecanic. automat, inconștient. Cf. NEGULICI, PONTBRIANT, D., COSTINESCU, BARCIANU, ALEXI, W., DL, DM. ◊ (Adverbial) Ne uităm mahinal în jurul nostru. I. NEGRUZZI, S. III, 414. Se așeză la un birou încărcat de hîrțoage și mașinal începu să adune, să scadă și să combine fel de fel de cifre. REBREANU, I. 210, cf. 297, id. R. II, 254. Începu să-și pună gulerul, mașinal, cu gîndurile aiurea. C. PETRESCU, A. 390, cf. 278. Mona a rămas în mână cu pachetul care i l-a întins profesorul și pe care ea l-a primit mașinal. SEBASTIAN, T. 364. Domnul zîmbea ironic, trăgîndu-și mașinal manșetele. TEODOREANU, M. II, 17. Felix. . . luă mașinal mîna rece și subțire. CĂLINESCU, E. O. I, 39. Mușcă mașinal, dar nu izbuti să mestece. T. POPOVICI, S. 9, cf. 84, 203, 401. Privi mașinal la un ceas mare dintr-o vitrină. V. ROM. septembrie 1955, 139. 2. Care este caracteristic unei mașini (I), propriu mașinii. Roțile pocneau tot mai des peste încrucișări, treceau de pe o linie pe alta cu o siguranță mașinală. REBREANU, R. I, 13. – Pl.: mașinali, -e. – Și: (învechit) machinál, -ă (COSTINESCU, BARCIANU, ALEXI, W.), mahinál, -ă adj. – Din fr. machinal. – Pentru variante, cf. machină.
15. [DLR] MACHINÁL, -Ă adj. v. mașinal.
16. [DLR] MAHINÁL, -Ă adj. v. mașinal.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL