[DER] mîsgăli (mîsgălesc, mîsgălit), vb. – A mînji; a murdări, a păta. – Var. mîzgăli, smîngăli, măsgăli, (Trans. de N.) mozgoli. Creație expresivă, cf. mînzăli „a mînji”, mîgăli „a se uita mult la ceva”, morfoli „a murdări” etc. S-a presupus o relație cu pol. mazgáć „a unge”, din sl. mazati „a unge” (Cihac, II, 185; Candrea); cu rut. markaliti (Bogrea, Dacor., IV, 833); cu rut. mazguljati (Scriban), care trebuie să provină din rom.; sau un der. din lat. *exmaculāre cu infix (Buescu, RPF, III, 256). – Der. mîsgăleală, s. f. (pată); mîsgălitură, s. f. (mînjeală; pată); mîsgălici, s. m. (conțopist, poetastru).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL