1. [DEX '09] MĂSCUIT, -Ă, măscuiți, -te, adj. (Înv.) Mascat. – V. măscui.
2. [MDA2] măscuit, ~ă a [At: NEGRUZZI, S. III, 434 / Pl: ~iți, ~e / E: mascat1 css] (Înv) Mascat1.
3. [DLRLC] MĂSCUIT, -Ă, măscuiți, -te, adj. (Învechit) Mascat. Am fost la balurile... măscuite... și m-am întors acasă cu ideea că cei mai mulți care-și pun mască o fac pentru că le-i rușine de obrazele lor! ALECSANDRI, T. 1012. Am scăpat pe un om măscuit de trei ucigași ce era să-l omoare... – Acel om măscuit eram eu. NEGRUZZI, S. III 434.
4. [DEX '09] MĂSCUI, măscuiesc, vb. IV. Refl. (Înv.) A se masca. – Mască + suf. -ui.
5. [MDA2] măscui vr [At: DEX / Pzi: ~esc / E: mască + -ui] A se masca.
6. [DLRLC] MĂSCUI, măscuiesc, vb. IV. Refl. (Învechit) A se masca.
7. [Scriban] măscuĭésc v. tr. (d. mască). Munt. Pop. Sulemenesc.
8. [DOOM 3] măscui (a se ~) (înv.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă măscuiesc, 3 sg. se măscuiește, imperf. 1 sg. mă măscuiam; conj. prez. 1 sg. să mă măscuiesc, 3 să se măscuiască; imper. 2 sg. afirm. măscuiește-te; ger. măscuindu-mă
9. [DOOM 2] !măscui (a se ~) (înv.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se măscuiește, imperf. 3 sg. se măscuia; conj. prez. 3 să se măscuiască
10. [DGS] măscuit, -ă adj. (înv.; despre oameni) v. Mascat.
11. [DGS] măscui vb. IV. refl. (înv.; despre oameni) v. Masca.
12. [DAR] măscuit, măscuită, măscuiți, măscuite, adj. (înv.) 1. cu masca pusă pe față, mascat. 2. sulemenit, machiat.
13. [DAR] măscui, măscuiesc, vb. IV refl. (reg.) 1. a se sulemeni, a se machia. 2. a-și pune masca, a se masca.
14. [DLR] MĂSCUÍT, -Ă adj. (învechit) Mascat1. Acel om măscuit eram eu. NEGRUZZI, S. III, 434. Am fost la balurile. . . măscuite. ALECSANDRI, T. 1 012. - Pl.: măscuiți, -te. – De la mascat1@, cu schimbare de suf.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL