1. [MDA2] mascaret sn [At: DN3 / Pl: ~e / E: fr mascaret] Val care urcă pe gura fluviilor datorită fluxului.
2. [DN] MASCARET s.n. Val care se urcă pe gura fluviilor, datorită fluxului. [< fr. mascaret < cuv. gascon].
3. [MDN '00] MASCARET s. n. val de mare care se urcă pe gura fluviilor, datorită fluxului; bară (7). (< fr. mascaret)
4. [MDA2] măscăreț, ~eață [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / Pl: ~i, ~e / E: măscări1 + -eț] (Înv) 1 sm Măscărici. 2 a Glumeț. 3 a Poznaș. 4 a Farsor.
5. [DGS] mascaret s.n. (hidrol.) 1 bariolă. Mascaretul este un val de mare care se urcă pe gura fluviilor datorită fluxului. 2 bară. Mascaretul este un val care se produce la gura fluviilor.
6. [DGS] măscăreț, -eață s.m., adj. (înv.) 1 s.m. (în Ev. med.) v. Bufon. Măscărici. Paiață. Pitic. 2 adj. (despre oameni) v. Glumeț. Hazliu. Jovial. Mucalit. Năzdrăvan. Poznaș. Vesel.
7. [DLR] MĂSCĂRÉȚ, -EAȚĂ s. m., adj. (Învechit) 1. S. m. Măscărici. Craiul au zîs cătră măscărețul, cătră cioful său: auzi tu ! scrii-mi pre toți nebunii cîți sînt în cetate (a. .1830). GCR II, 360. 2. Adj. Glumeț, poznaș, farsor. Cf. BUDAI-DELEANU, LEX. - Pl.: măscăreți, -țe. – Măscări1 + suf. -eț.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL