1. [MDA2] masai sn vz măsai
2. [DEX '09] MASA2, masez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) aduna în număr mare, în grup compact; a (se) concentra, a (se) îngrămădi. – Din fr. masser.
3. [DEX '09] MASA1, masez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) face masaj; a trage. – Din fr. masser.
4. [DEX '09] MĂSAI, măsaie, s. n. (Reg.) Față de masă. ♦ Șervet, prosop; spec. ștergar pentru împodobit pereții în casele țărănești. – Masă2 + suf. -ai.
5. [DEX '09] MÂȘÂI, pers. 3 mâșâie, vb. IV. Intranz. (Reg.; despre animale) A mirosi, a adulmeca. – Et. nec.
6. [MDA2] masa2 vtr [At: SADOVEANU, O. IX, 266 / Pzi: ~sez / E: fr masser] 1-2 A (se) aduna în număr mare, în grup compact Si: a (se) concentra, a (se) îngrămădi.
7. [MDA2] masa1 vt [At: BARCIANU / Pzi: ~sez / E: fr masser] A face masaj Vz fricționa, trage.
8. [MDA2] masaniu sn vz măsai1
9. [MDA2] măsai1 sn [At: TOMICI, C. A. 71/8 / V: mas~, masaniu, mes~ / Pl: ~e / E: masă1 + -ai] (Ban; Trs) 1 Față de masă. 2 (Îs) ~ de masă (sau ceruit, de piele) Mușama care servește drept față de masă. 3 Șervet. 4 (Spc) Ștergar pentru împodobit pereții în casele țărănești Si: măsălăriță1. 5 (Pex) Bucată de pânză care are diferite utilizări casnice.
10. [MDA2] măsai2 s [At: REV. CRIT. III, 160 / V: mâs~ / Pl: nct / E: nct] (Trs) Obicei.
11. [MDA2] mășâi v vz mâșâi
12. [MDA2] mâsai s vz măsai2
13. [MDA2] mâșâi1 vt(a) [At: STANCU, D. 12 / V: ~șui / Pzi: 3 mâșâie / E: mâș + -ăi] 1 (Mun; Olt) A adulmeca. 2 (Pex) A căuta (după miros).
14. [MDA2] mâșui v vz mâșâi1
15. [MDA2] mesai sn vz măsai1
16. [DLRLC] MASA2, masez, vb. I. Tranz. (Cu privire la persoane; mai rar la lucruri) A concentra intr-un grup mare, compact. (Refl.) Vînzătorii de ziare se masează la ușa tipografiilor, în întuneric. BOGZA, A. Î. 251.
17. [DLRLC] MASA1, masez, vb. I. Tranz. A face masaj. V. fricționa.
18. [DLRLC] MĂSAI, măsaiuri, s. n. (Regional) Față de masă. N-ai nici măsai pe masă. HODOȘ, P. P. 191.
19. [DLRLC] MÎȘÎI, mișîi, vb. IV. lntranz. (Regional) A mirosi, a adulmeca, a căuta (după miros). Pisica, prin grămada de măruntaie, cu botul, mîșîie. STANCU, D. 12.
20. [DLRM] MĂSAI, măsaiuri, s. n. (Reg.) Față de masă. – Bg. mesal.
21. [DN] MASA1 vb. I. tr., refl. A (se) aduna, a (se) strînge, a (se) concentra în mase compacte. [< fr. masser].
22. [DN] MASA2 vb. I. tr. A face masaj. [< fr. masser, cf. ar. mass – a freca].
23. [MDN '00] MASA2 vb. tr., refl. a (se) aduna în grup compact, a (se) concentra. (< fr. masser)
24. [MDN '00] MASA1 vb. tr., refl. a(-și) face masaj, a (se) fricționa. (< fr. masser)
25. [MDN '00] MAȘA vb. tr. (rar) a pronunța cuvintele într-o manieră confuză. (< fr. mâcher)
26. [Șăineanu, ed. VI] masà v. a frământa cu mâinile diferitele părți ale corpului unei persoane spre a le mlădia și a înlesni circulațiunea sângelui (= fr. masser).
27. [Scriban] 2) *maséz v. tr. (fr. masser, d. ar. mass, a pune mîna, a pipăi). Trag (frec) membrele unuĭ bolnav ca să activez circulațiunea sîngeluĭ.
28. [Scriban] 1) *maséz v. tr. (fr. masser, d. masse, masă, grămadă). Grămădesc, adun, strîng: a masa trupele. V. comasez și bulucesc.
29. [DOOM 3] masa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. masez, 3 masează; conj. prez. 1 sg. să masez, 3 să maseze
30. [DOOM 3] măsai (reg.) s. n., pl. măsaie
31. [DOOM 3] mâșâi (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 mâșâie, imperf. 3 pl. mășâiau; conj. prez. 3 să mâșâie
32. [DOOM 2] masa (a ~) vb., ind. prez. 3 masează
33. [DOOM 2] măsai (reg.) s. n., pl. măsaie
34. [DOOM 2] mâșâi (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 mâșâie, imperf. 3 sg. mâșâia; conj. prez. 3 să mâșâie
35. [DE] MASÁI (MASSAI) (< fr.) subst. Populație negridă din Africa Orientală (Kenya și Tanzania), aparținând familiei de limbi nilote; sunt în principal păstori nomazi.
36. [Onomastic] Masai v. Misail II 2.
37. [DGS] masa2 vb. I. tr., refl. (compl. sau sub. indică oameni) a (se) concentra. Greviștii s-au masat în fața uzinei. Trupele au fost masate pe frontul de vest.
38. [DGS] masa1 vb. I. tr. (med., med. vet.; compl. indică ființe sau părți ale corpului lor) a freca, a fricționa, <pop.> a trage. Își masează genunchii reumatici cu spirt camforat.
39. [DGS] măsai1 s.n. (reg.) 1 <reg.> măsălăriță. Măsaiul este un ștergar folosit pentru împodobirea pereților caselor țărănești. 2 v. Prosop. Șervet. Ștergar. 3 v. Față de masă.
40. [DGS] măsai2 s.n. (reg.) v. Deprindere. Fire. Nărav. Obicei. Obișnuință.
41. [DGS] mâșâi vb. IV. intr. (reg.; despre animale) v. Adulmeca. Mirosi.
42. [DLRLV] MĂSAI s. n. (Ban.) Față de masă. Mĕsaj. Mappa. AC, 353. Etimologie: masă + suf. -ai.
43. [DAR] măsai2 s.n. (reg.) obicei, nărav.
44. [DLR] MASÁI s. n. v. măsai1.
45. [DLR] MASÁ2 vb. I. Tranz. și refl. A (se) aduna în număr mare, în grup compact, a (se) concentra, a (se) îngrămădi. Lumea așteaptă în toate străzile pe unde va trece convoiul. . . masată pe toate trotuarele. SADOVEANU, O. IX, Vînzătorii de ziare se masează la ușa tipografiilor, în întuneric, în frig,. în ploaie. BOGZA, A. Î. 251. ◊ Refl. pas. Vin de pe front trenurile unul după altul, vezi. . . că se masează, foarte probabil, divizii în alt punct. SADOVEANU, M. C. 90. – Prez. ind.: masez. – Din fr. masser „a aduna în număr mare”.
46. [DLR] MASÁ1 vb. I. T r a n z. A face masaj. V. f r i c ț i o n a, t r a g e. Cf. BARCIANU, ALEXI, W., ȘĂINEANU, D. U. Nu masăm, adică, partea dreaptă, unde se află apendicele. VOICULESCU, L. 283. - Prez. ind. : masez.Din fr. masser „a face masaj”.
47. [DLR] MASÁNIU s. n. v. masai1.
48. [DLR] MĂSÁI2 subst. (Prin Transilv.) Obicei, nărav. Pînă nu-i știi traiu, nu-i afli măsaiu. REV. CRIT. III, 160. Numai dracul știe măsaiul muierii. ib. - Pl.:? – Și: mîsái subst. REV. CRIT. I, 171. – Etimologia necunoscută.
49. [DLR] MĂSÁI1 s. n. (Regional, mai ales în Ban. și Transilv.) 1. Față de masă. Cf. LM, BARONZI, L. 113. Mesaiul e alb ca neaua, cuțîtele sclipesc. F (1879), 20, cf. LUC. III, 136, H IX 62, XVIII 144. Haid' acasă, jupîneasă, Că nu ai măsai pe masă. HODOȘ, P. P. 191, cf. N. REV. R. VIII, 86. Cu măsaie de mătasâ Sus pe ea mîncare aleasâ. VICIU, S. GL., cf. L. COSTIN, GR. BĂN. 134, ARH. FOLK. III, 151, GREGORIAN, CL. 59. ◊ Măsai de masă (sau de piele, ceruit) = bucată de mușama care servește drept față de masă. Cf. ALR II/I h 401. 2. Șervet, șervețel, prosop ; s p e c. ștergar pentru împodobit pereții, în casele țărănești; p. ext. bucată de pînză care are diferite întrebuințări (casnice). Să iai seama ca coșnițile cu stupii să se acopere cu o strecătoare sau cu măsaie rare și să se leage la gură. TOMICI, C. A. 71/8, cf. 67/5, 121/7, 164/12, 174/20. După ce s-au copt turtițele, acestea se pun pe o sinie așternută cu un masaniu curat. MARIAN, Î. 190. Ca găzdărița să se fălească că e vrednică, de ambele părți ale chiliei, pre lîngă păreți, . . . ține. . . măsaie. LIUBA-IANA, M. 120, cf. H XVIII 4, 26, 104, 296. Apoi se ia un măsai mare, care se coase ca un sac, tăiat în două – după măsura celui ce joacă cerbul. DENSUSIANU, Ț. H. 260. Atunsa vini cu un taier, pus um măsai frumos pră iel. ARH. FOLK. III, 51, cf. 57, ALR I 1 956/12, 18, ALR II 3 375/29, ALR II/I MN 148, 3 928/2, 47, MAT. DIALECT, I, 138. - Pl.: măsaie. – Și: masai, masániu, mesái s. n. – Masă1 + suf. -ai.
50. [DLR] MĂȘÎÍ vb. IV v. mîșîi.
51. [DLR] MESÁI s. n. v. măsai1.
52. [DLR] MÎSÁI subst. v. măsai2.
53. [DLR] MÎȘÎI1 vb. IV. T r a n z. a b s o l. (Munt., Olt.) A mirosi, a adulmeca, a mușina ; p. e x t. a căuta (după miros). Pisica, prin grămada de măruntaie, cu botul, mîșîie. STANCU, D. 12. Mîșîie urșii cu boturile lor în copăi, mănîncă târîțele. id. ib. 183, cf. 499. Mîșăie copoiu. VÎRCOL, V. 96, cf. TOMESCU, GL. - Prez. ind. pers. 3: mîșîie. - Și: mîșuí vb. IV. TOMESCU, GL. – Mîș + suf. -îi.
54. [DLR] MÎȘÎÍ2 vb. IV v. mișuí.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL