1. [DEX '09] MĂRUNȚIȘAR, mărunțișari, s. m. (Înv.) Negustor de mărunțișuri. – Mărunțiș + suf. -ar.
2. [MDA2] mărunțișar sm [At: CARAGIALE, O. IV, 426 / Pl: ~i / E: mărunțiș + -ar] (Înv) Vânzător de mărunțișuri (9) Vz bocceagiu, coropcar.
3. [DEX '98] MĂRUNȚIȘAR, mărunțișari, s. m. (Rar) Negustor de mărunțișuri. – Mărunțiș + suf. -ar.
4. [Șăineanu, ed. VI] mărunțișar m. cel ce vinde mărunțișuri.
5. [Scriban] mărunțișár m. Negustor de mărunțișurĭ, marfagiŭ, coropcar. Rar. Negustor care vinde în detaliŭ.
6. [DOOM 3] mărunțișar (înv.) s. m., pl. mărunțișari
7. [DOOM 2] mărunțișar (înv.) s. m., pl. mărunțișari
8. [DGS] mărunțișar s.m. (înv.) <înv.> bocceagiu, coropcar, marchitan, marfagiu, mărunțușar, tolbaș, trămătar. Mărunțișarul era un negustor de mărunțișuri.
9. [DLR] MĂRUNȚIȘAR s. m. (Ieșit din uz) Vînzător de mărunțișuri (III 1). V. c o r o p c a r, boc c e a g i u. Om împovărat de o familie numeroasă, o spuză de copii neprocopsiți, susținîndu-i cu o muncă neobosită de mărunțișar ambulant. CARAGIALE, O. IV, 426, cf. DDRF, ȘĂINEANU, D. U., BARCIANU, TDRG, CADE, SCRIBAN, D. - Pl.: mărunțișari. – Mărunțiș + suf. -ar.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL