1. [MDA2] martirizat, ~ă a [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~ați, ~e / E: martiriza] 1-2 Care a suferit un martiriu (1-2). 3 (Pgn) Chinuit.
2. [DEX '09] MARTIRIZA, martirizez, vb. I. Tranz. A supune pe cineva la un martiriu; p. gener. a chinui, a maltrata, a tortura, a schingiui. – Din fr. martyriser.
3. [MDA2] martiriza vt [At: NEGULICI / Pzi: ~zez / E: fr martyriser] 1-2 A supune la un martiriu (1-2). 3 (Pgn) A tortura. 4 A trece în rândul martirilor2 (2) Vz sanctifica.
4. [DLRLC] MARTIRIZA, martirizez, vb. I. Tranz. A supune pe cineva la suferințe morale sau la torturi pentru credința sau convingerile sale; p. ext. a chinui, a tortura, a maltrata.
5. [DN] MARTIRIZA vb. I. tr. A supune pe cineva unui martiriu; a trece în rîndul martirilor; (p. ext.) a chinui, a maltrata. [< fr. martyriser].
6. [MDN '00] MARTIRIZA vb. tr. a supune unui martiriu; (p. etc.) a tortura, a chinui. (< fr. martyriser)
7. [Șăineanu, ed. VI] martirizà v. 1. a face să sufere martiriul; 2. fig. a face să sufere mult.
8. [Scriban] *martirizéz v. tr. (mlat. martyrizare, fr. martyriser, d. mgr. martyrízo. Fac să sufere chinurile credințeĭ. Fig. Chinuĭesc, torturez: nu martirizațĭ animalele!
9. [DOOM 3] martiriza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. martirizez, 3 martirizează; conj. prez. 1 sg. să martirizez, 3 să martirizeze
10. [DOOM 2] martiriza (a ~) vb., ind. prez. 3 martirizează
11. [IVO-III] martirizez.
12. [DGS] martiriza vb. I. tr. (compl. indică oameni) 1 a canoni, a căzni, a chinui, a schingiui, a tortura, <livr.> a suplicia, <înv. și pop.> a munci, a trudi, <înv. și reg.> a pedepsi, a struji, <reg.> a negăti, <înv.> a mortifica, a pătui2, a smăcina, a smeri, a străstui, <fig.> a crucifica, a răstigni, <fig.; rar> a vampiriza, <fig.; înv. și pop.> a ustura, <fig.; reg.> a întinde, a strânge, <fig.; înv.> a tescui, a ucide. L-au martirizat pentru a mărturisi o vină pe care nu o avea. 2 (relig.) <rar> a mucenici, <înv.> a muceni, <fig.; înv.> a armăși. După moarte, a fost martirizat pentru suferințele îndurate din cauza convingerilor sale religioase.
13. [DLR] MARTIRIZAT, -Ă adj. Care a suferit un martiriu; p. g e n e r. chinuit, torturat. Cf. PONTBRIANT, D., DDRF. ◊ (În contexte figurate) Aci visări martirizate Așteaptâ-al lor mîntuitor. PETICĂ, O. 80. - Pl. martirizați, -te. – V. martiriza.
14. [DLR] MARTIRIZA vb. I. T r a n z. 1. A supune la un martiriu; p. g e n e r. a tortura, a chinui. Cf. NEGULICI, COSTINESCU, LM. Ascultau, Îngîndurați și blegi, cum o martiriza simigiul pe nevastă. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I, 35, cf. 131. 2. A da cuiva numele de martir2 (2), a trece în rîndul martirilor. V. s a n c t i f i c a. Cf. NEGULICI, COSTINESCU, LM. - Prez. ind.: martirizez. – Din fr. martyriser.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL