1. [DEX '09] MARTIRIZARE, martirizări, s. f. Acțiunea de a martiriza și rezultatul ei; p. ext. martiriu. – V. martiriza.
2. [MDA2] martirizare sf [At: NEGULICI / Pl: ~zări / E: martiriza] 1-2 Supunere la un martiriu (1-2) Si: (nob) martirizație (1-2). 3 (Pgn) Torturare. 4-5 (Pex) Martiriu (1-2).
3. [DEX '98] MARTIRIZARE, martirizări, s. f. Acțiunea de a martiriza și rezultatul ei. – V. martiriza.
4. [DN] MARTIRIZARE s.f. Acțiunea de a martiriza și (mai ales) rezultatul ei; trecere în rîndul martirilor; martirizație; (p. ext.) martiriu. [< martiriza].
5. [DEX '09] MARTIRIZA, martirizez, vb. I. Tranz. A supune pe cineva la un martiriu; p. gener. a chinui, a maltrata, a tortura, a schingiui. – Din fr. martyriser.
6. [MDA2] martiriza vt [At: NEGULICI / Pzi: ~zez / E: fr martyriser] 1-2 A supune la un martiriu (1-2). 3 (Pgn) A tortura. 4 A trece în rândul martirilor2 (2) Vz sanctifica.
7. [DLRLC] MARTIRIZA, martirizez, vb. I. Tranz. A supune pe cineva la suferințe morale sau la torturi pentru credința sau convingerile sale; p. ext. a chinui, a tortura, a maltrata.
8. [DN] MARTIRIZA vb. I. tr. A supune pe cineva unui martiriu; a trece în rîndul martirilor; (p. ext.) a chinui, a maltrata. [< fr. martyriser].
9. [MDN '00] MARTIRIZA vb. tr. a supune unui martiriu; (p. etc.) a tortura, a chinui. (< fr. martyriser)
10. [Șăineanu, ed. VI] martirizà v. 1. a face să sufere martiriul; 2. fig. a face să sufere mult.
11. [Scriban] *martirizéz v. tr. (mlat. martyrizare, fr. martyriser, d. mgr. martyrízo. Fac să sufere chinurile credințeĭ. Fig. Chinuĭesc, torturez: nu martirizațĭ animalele!
12. [DOOM 3] martirizare s. f., g.-d. art. martirizării; pl. martirizări
13. [DOOM 2] martirizare s. f., g.-d. art. martirizării; pl. martirizări
14. [DOOM 3] martiriza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. martirizez, 3 martirizează; conj. prez. 1 sg. să martirizez, 3 să martirizeze
15. [DOOM 2] martiriza (a ~) vb., ind. prez. 3 martirizează
16. [IVO-III] martirizez.
17. [DGS] martirizare s.f. 1 martiraj, martiriu, martirizație, mucenicie, supliciu, <înv. și pop.> patimă, <înv. > martir1, martirism, mărturie, mucenie, mucenire, strădanie, <fig.; rar> pasiune. 2 (relig.) martirizație, <înv.> mucenicire, mucenire. Martirizarea călugărului s-a făcut la puțin timp după moartea lui.
18. [DGS] martiriza vb. I. tr. (compl. indică oameni) 1 a canoni, a căzni, a chinui, a schingiui, a tortura, <livr.> a suplicia, <înv. și pop.> a munci, a trudi, <înv. și reg.> a pedepsi, a struji, <reg.> a negăti, <înv.> a mortifica, a pătui2, a smăcina, a smeri, a străstui, <fig.> a crucifica, a răstigni, <fig.; rar> a vampiriza, <fig.; înv. și pop.> a ustura, <fig.; reg.> a întinde, a strânge, <fig.; înv.> a tescui, a ucide. L-au martirizat pentru a mărturisi o vină pe care nu o avea. 2 (relig.) <rar> a mucenici, <înv.> a muceni, <fig.; înv.> a armăși. După moarte, a fost martirizat pentru suferințele îndurate din cauza convingerilor sale religioase.
19. [DLR] MARTIRIZARE s. f. Acțiunea de a m a r t i r i z a, (neobișnuit) martirizație; p. ext. martiriu. Cf. NEGULICI, PONTBRIAT, D., COSTINESCU, DDRF. De aici, acel nefiresc, acea slăbiciune, neliniște, întunecime, durere, exaltare, martirizare. GHEREA, ST. CR. II, 131. - V. martiriza.
20. [DLR] MARTIRIZA vb. I. T r a n z. 1. A supune la un martiriu; p. g e n e r. a tortura, a chinui. Cf. NEGULICI, COSTINESCU, LM. Ascultau, Îngîndurați și blegi, cum o martiriza simigiul pe nevastă. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I, 35, cf. 131. 2. A da cuiva numele de martir2 (2), a trece în rîndul martirilor. V. s a n c t i f i c a. Cf. NEGULICI, COSTINESCU, LM. - Prez. ind.: martirizez. – Din fr. martyriser.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL