1. [MDA2] mârsăietură sf [At: DOSOFTEI, ap.TDRG / V: măr~ / Pl: ~ri / E: mârsei + -ătură] (Îvr) Mârsei.
2. [MDA2] mărsăietură sf vz mârsăietură
3. [Scriban] mîrsăcăcĭúne f. (din mursecăcĭune, d. mursec). Vechĭ. Poftă, pasiune. – Și mîrsăĭetură f., pl. ĭ, și mîrsăĭală, f., pl. ĭelĭ, și mîrséĭ, n., pl. eĭe și eĭurĭ.
4. [DLRLV] MÎRSĂIETURĂ s.f. (Mold.) Mîrsei. Mă întin în păcatele mele și cinstesc mîrsăieturile trupului. DOSOFTEI, VS. Etimologie: mîrsei + suf. -ătură. Vezi și mîrsăcăciune, mîrsăială, mîrsei. Cf. mîrsăcăciune, mîrsăială, mîrsei.
5. [DLR] MĂRSĂIETURĂ s. f. v. mîrsăietură.
6. [DLR] MÎRSĂIETURĂ s. f. (Învechit, rar) Mîrsei. Mă întin în păcatele mele și cinstesc mîrsăieturile trupului. DOSOFTEI, ap. TDRG. - Pl.: mírsăieturi. - Și: mărsăietúră s. f. TDRG, JAHRESBER. V, 115. – Mîrsei + suf. -ălură.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL