1. [DEX '09] MAROTĂ, marote, s. f. (Livr.) Preocupare excesivă (uneori obsedantă) pentru un anumit lucru, idee fixă; p. ext. obiect al unei astfel de preocupări. – Din fr. marotte.
2. [MDA2] marotă sf [At: ALEXI, W. / Pl: ~te / E: fr marotte] 1 (Frm) Preocupare exclusivă și obsedantă pentru un anumit lucru Vz manie 2 (Frm; pex) Obiect al unei marote (1) Vz manie. 3 (Rar) Sceptru având în vârf un cap acoperit cu o glugă pestriță și împodobit cu clopoței, pe care îl purtau bufonii.
3. [DEXI] marótă s.f. 1 (psih.) Interes excesiv, obsedant pentru ceva; manie, idee fixă. ♦ ext. Obiect al unei manii. Caii aceia au devenit... o marotă, o idee fixă (CAR.). 2 Sceptru avînd în vîrf un cap caraghios, împodobit cu clopoței, care era purtat de bufoni, ca semn al nebuniei. • pl. -e. / <fr. marotte.
4. [DEX '98] MAROTĂ, marote, s. f. Preocupare excesivă (uneori obsedantă) pentru un anumit lucru, idee fixă; p. ext. obiect al unei astfel de preocupări. – Din fr. marotte.
5. [DLRLC] MAROTĂ, marote, s. f. (Franțuzism) Obiect al unei afecțiuni exagerate. Caii aceia au devenit pentru N... o marotă, o idee fixă. CARAGIALE, O. II 23. ♦ Sceptru avînd în vîrf un cap acoperit cu glugă și împodobit cu clopoței, pe care îl purtau bufonii.
6. [DN] MAROTĂ s.f. 1. Sceptru de bufon reprezentînd un cap caraghios împodobit cu zorzoane. 2. (Fam.) Obiect al unei manii, al unei înclinații speciale. [< fr. marotte].
7. [MDN '00] MAROTĂ s. f. 1. sceptru de bufon, reprezentând un cap caraghios împodobit cu zorzoane. 2. (fam.) obiect al unei manii, idee fixă. (< fr. marotte)
8. [Șăineanu, ed. VI] marotă f. 1. sceptru cu clopoței, emblema nebuniei; 2. fig. ceva iubit prostește (= fr. marotte).
9. [DOOM 3] marotă (livr.) s. f., g.-d. art. marotei; pl. marote
10. [DOOM 2] marotă (livr.) s. f., g.-d. art. marotei; pl. marote
11. [DGS] marotă s.f. (psih.) delir parțial, fixație, hantisă, idee fixă, manie, monomanie, obsesie, psihoză, <pop. și fam.> țicneală, <fam.> fix, <înv.> vesanie, <fig.; fam.> țăcăneală, <arg.> pată. Bolnavii care au o marotă sunt preocupați de un singur gând sau de un singur subiect.
12. [DLR] MAROTĂ s. f. (Franțuzism) 1. Preocupare exclusivă și obsedantă pentru un anumit lucru ; p. e x t. obiect al unei astfel de preocupări. V. m a n i e. Caii aceia au devenit pentru N. . . o marotă, o idee fixă. CARAGIALE, O. I, 72. 2. (Rar) Sceptru avînd în vîrf un cap acoperit cu o glugă pestriță și împodobit cu clopoței, pe care îl purtau bufonii. Cf. ALEXI, W., ȘĂINEANU, D. U. - Pl.: marote. – Din fr. marotte.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL