1. [DEX '09] MARMOREEAN, -Ă, marmoreeni, -e, adj. Ca de marmură, asemănător cu marmura; marmoreu, marmoriu. [Pr.: -re-ean – Scris și: marmorean] – Din fr. marmoréen.
2. [MDA2] marmorean, ~ă a [At: VLAHUȚĂ, D. 16 / P: ~re-an / V: (rar) ~mur~ / Pl: ~eeni, ~e / E: fr marmoréen] 1 Făcut din marmură1 (1). 2 Cu aspect de marmură1 (1). 3 Care are albeața, netezimea, strălucirea, răceala marmurei1 (1) Si: (rar) marmoreu, (nob) marmoreic, (nob) marmoriu.
3. [DEX '98] MARMOREAN, -Ă, marmoreeni, -e, adj. Ca de marmură, asemănător cu marmura; marmoreu, marmoriu. [Pr.: -re-an] – Din fr. marmoréen.
4. [DLRLC] MARMOREAN, -Ă, marmoreeni, -e, adj. (Franțuzism) Ca de marmură, asemănător marmurei. O vedea viind... spre el cu brațele întinse, cu gîtul gol, alb, marmorean. VLAHUȚĂ, O. AL. II 12. – Pronunțat: -re-an.
5. [DN] MARMOREAN, -Ă adj. Ca de marmură; marmoreu. [Pron. -re-an. / < fr. marmoréen, cf. lat. marmor – marmură].
6. [MDN '00] MARMOREAN, -Ă adj. cu aspect de marmură; marmoreu. (< fr. marmoréen)
7. [DOOM 3] marmoreean (desp. -re-ean) adj. m., pl. marmoreeni (desp. -re-eni); f. marmoreeană, pl. marmoreene
8. [DOOM 2] marmoreean (-re-ean) adj. m., pl. marmoreeni (-re-eni); f. marmoreeană, pl. marmoreene
9. [DGS] marmoreean, -ă adj. <rar> marmoreu, <înv.> marmoreic, marmoriu. Tânăra are brațele de un alb marmoreean.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL