1. [DEX '09] MARMORAT, -Ă, marmorați, -te, adj. Cu aspect de marmură. – V. marmora.
2. [MDA2] marmorat, ~ă a [At: NOM. MIN. I, 370 / V: (rar) ~mur~ / Pl: ~ați, ~e / E: marmora] 1 Care are aspect de marmură1 (1). 2 Colorat ca marmura1 (1). 3 (Nob) Placat cu marmură1 (1).
3. [DLRLC] MARMORAT, -Ă, marmorați, -te, adj. Cu aspect de marmură.
4. [DEX '09] MARMORA, marmorez, vb. I. Tranz. A da aspect de marmură hârtiei, lemnului etc. prin anumite procedee tehnice. – Din marmoră (după fr. marbre).
5. [MDA2] marmora vt [At: PONTBRIANT, D. / Pzi: ~rez / E: marmoră] 1 A da (unui material) aspect de marmură1 (1). 2 (Nob) A acoperi, a placa cu marmură1 (1).
6. [MDA2] marmurat, ~ă a vz marmorat
7. [DLRLC] MARMORA, marmorez, vb. I. Tranz. A da aspect de marmură, colorînd materialul prin anumite procedee.
8. [DN] MARMORA vb. I. tr. A colora dînd aspect de marmură (unui material). [< germ. marmorieren].
9. [MDN '00] MARMORA vb. tr. a da aspect de marmură (unui material. (< germ. marmorieren)
10. [Șăineanu, ed. VI] marmorá v. a da hârtiei colori variate.
11. [DOOM 3] marmora (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. marmorez, 3 marmorează; conj. prez. 1 sg. să marmorez, 3 să marmoreze
12. [DOOM 2] marmora (a ~) vb., ind. prez. 3 marmorează
13. [DE] LA MÁRMORA-FERRÉRO, Alfonso, marchiz di (1804-1878), general și om politic italian. Ca ministru de Război (1848-1859), a reorganizat armata piemonteză. În Războiul Sardo-Austriac (1848-1849) s-a afirmat în bătăliile de la Pastrengo (3 apr. 1848), Borghetto și Peschiera (mai 1848). Comandant al armatei Piemontului (1855-1856) în Războiul Crimeii. Prim-min. al Regatului Sardiniei (1859-1860) și al Italiei (1864-1866). Comandant șef al armatei în Războiul Prusiano-Italo-Austriac, a fost înfrânt la Custozza (24 iun. 1866).
14. [DLR] MARMORAT, -Ă adj. 1. Care are aspect de marmură1 (1), colorat ca marmura. Hîrtie pentru legătorie (fantezie, marmorată). NOM. MIN. I, 370. Își depun ouăle de formă alungită, admirabil marmorate, pe pămîntul gol sau în iarbă scundă. LINȚIA, P. II, 11. Culoarea [peștelui] . . . este , marmorată, galbenă-verzuie cu pete negre. C. ANTONESCU, P. 72. 2. (Neobișnuit) Căptușit, acoperit cu plăci de marmură1 (1) LM. 3. (Rar) Înmărmurit. Cf. COSTINESCU. – Pl.: marmorați, -te. – Și: (rar) marmurát, -ă adj. MARIAN, CH. 51. – V. marmora.
15. [DLR] MARMORA vb. I. T r a n z. 1. A da (unui material) aspect de marmură1 (1). Cf. PONTBRIANT, D., COSTINESCU, LM, ALEXI, W., ȘĂINEANU, D. U. 2. (Neobișnuit) A căptuși, a acoperi cu plăci de marmură1 (1). A marmora pereții pre din întru și pre dinafară. LM. – Prez. ind.: marmorez. – V. marmoră.
16. [DLR] MARMURAT, -Ă adj. v. marmorat.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL