1. [MDA2] mârliță1 sf [At: CADE / Pl: ~țe / E: mârli + -iță] (Reg) 1 Oaie aptă pentru reproducție. 2 (Dep) Femeie depravată.
2. [MDA2] mârliță2 sf [At: ANTIPA, F. I, 213 / V: măr~ / Pl: ~țe / E: nct] (Mun) 1 Știucă mică. 2 Pui de știucă Si: mârloaie.
3. [MDA2] mărliță sf vz mârliță2
4. [Șăineanu, ed. VI] mărliță f. știucă mică. [Și mârloae; origină necunoscută].
5. [DE] MÂRLÍȚĂ s. f. (Reg.) Știucă.
6. [DGS] mârliță1 s.f. (iht.; reg.) 1 <reg.> mârloaie. Știucii mici sau puiului de știucă i se spune, prin Muntenia, mârliță. 2 v. Știucă (Esox lucius)
7. [DGS] mârliță2 s.f. (reg.; deprec. sau peior.) v. Cocotă. Demimondenă. Depravată (v. depravat). Desfrânată (v. desfrânat). Destrăbălată (v. destrăbălat). Dezmățată (v. dezmățat). Femeie de moravuri ușoare. Femeie de stradă. Femeie ușoară. Imorală (v. imoral). Prostituată. Rufiană (v. rufian). Stricată (v. stricat).
8. [DLR] MĂRLÍȚĂ s. f. v. mîrliță2.
9. [DLR] MÎRLÍȚĂ1 s. f. (Regional) 1. Oaie aptă pentru reproducție. Cf. CADE, ȘEZ. V, 106. Se dau berbecii la un loc cu oile pînă ce berbecele își găsește acolo singur „mîrlița”. CHEST. V/78, cf. MAT. DIALECT, I, 285. 2. Epitet pentru o femeie stricată. Cf. BUL. FIL. XI-XII, 475. – Pl.: mîrlițe. – Mîrli + suf. -iță.
10. [DLR] MÎRLÍȚĂ2 s. f. (Prin Munt.) Știucă mică, pui de știucă; (regional) mîrloaie. Pescarii din jud. Ialomița și Ilfov, de pe malul Dunării, mai zic la știuca mică și mîrlița sau mîrloaie. ANTIPA, F. I. 213, cf. id. P. 783, ATILA, P. 504, BĂCESCU, P. 29. - Pl.: mîrlițe. - Și: mărlíță s. f. ȘĂINEANU, D. U. – Etimologia necunoscută.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL