1. [MDA2] maritornă sf [At: CODRU-DRĂGUȘANU, A. 242 / Pl: ~ne / E: fr maritorne] (Frr) Servitoare neîngrijită, murdară și urâtă.
2. [DN] MARITORNĂ s.f. (Franțuzism) Servitoare (murdară, neîngrijită). [< fr. maritorne].
3. [MDN '00] MARITORNĂ s. f. servitoare (murdară, neîngrijită). (< fr. maritorne)
4. [DLR] MARITÓRNĂ s. f. (Franțuzism, rar) Servitoare (neîngrijită, murdară, urîtă). Cf. CODRU-DRĂGUȘANU, C. 242. Răzvrătitul și lunaticul cavaler al morilor de vînt și al maritornelor nu se putea împăca cu consacrarea și imobilizarea statuară. PERPESSICIUS, M. IV, 65. - Pl.: maritorne. – Din fr. maritorne.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL