1. [MDA2] maritagiu sf [At: CALENDAR (1794), 32/4 / V: ~aj / Pl: ~age / E: it maritaggio] (ltî) 1 Căsătorie. 2 Căsnicie.
2. [MDA2] maritaj sn vz maritagiu
3. [DGS] maritagiu s.n. (înv.) v. Casă1. Căsătorie. Căsnicie. Mariaj. Matrimoniu. Menaj.
4. [DLR] MARITÁGIU s. n. (Italienism învechit) Căsătorie, căsnicie. Maritajul său era legitim. CALENDARIU (1794), 32/4. Maritagiul e bun pentru bacali și pentru dascăli. ROM. LIT. 3921/12. Era. . . una din nenumăratele victime ale maritagelor de conveniență. FILIMON, O. II, 27, cf. 175, 261, COSTINESCU, LM. Donațiunile făcute în favoarea maritagiului nu sînt revocabile pentru ingratitudine. HAMANGIU, C. C. 197, cf. 219. ◊ F i g. Misteriosul maritagiu al acestor plante. BARASCH, M. II, 202/14. - Pl.: maritage. – Și: maritáj s. n. – Din it. maritaggio.
5. [DLR] MARITÁJ s. n. v. maritagiu.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL