1. [MDA2] mariner sm vz marinar
2. [MDN '00] MARINER s. m. pușcaș marin, militar din marina americană de război. (< amer. mariner)
3. [DCR2] mariner s. m. (americanism) Pușcaș marin, militar din marina americană de război ◊ „Nu știm dacă bătrânul măscărici, specializat în asemenea spectacole pentru trupele intervenționiste, a reușit să-i binedispună pe «mariners».” Săpt. 13 I 84 p. 2. ◊ „B.M. are 19 ani și jumătate. Fiu al unui director de colegiu din Port Angeles, el s-a înrolat în rândurile marinerilor.” R.l. 16 I 85 p. 6; v. și Ev.z. 8 XII 92 p. 5 (din engl. americ. mariner)
4. [DEX '09] MARINAR, marinari, s. m. Persoană care face parte din echipajul unei nave; matelot, matroz. ◊ Guler marinar = guler mare, dreptunghiular, lăsat pe spate (ca acela purtat de marinari la uniformă). – Marină + suf. -ar. Cf. fr. marinier, germ. Mariner.
5. [MDA2] marinar [At: AR (1829), 6Vl6 / V: (pop) măr~, (înv) ~ner, măriner, (Ban; Trs) ~năr, mărinăr / Pl: ~i / E: marină + -ar] 1 sm Persoană care se îndeletnicește în mod obișnuit cu navigația Vz navigator, corăbier. 2 sm Persoană care face parte din echipajul unei nave Vz matelot. 3 sm (Spc) Ostaș care își face serviciul militar la marină Vz matroz. 4 sm (La jocul de cărți; gmț; îe) ~ii pe covertă Îndemn pentru ca jucătorii să depună miza. 5 sm (Reg) Barcagiu. 6 a (Nob) Marinăresc.
6. [MDA2] marinăr sm vz marinar
7. [MDA2] mărinar sm vz marinar
8. [MDA2] mărinăr sm vz marinar
9. [MDA2] măriner sm vz marinar
10. [DEX '98] MARINAR, marinari, s. m. Persoană care face parte din echipajul unei nave; matelot, matroz. ◊ Guler marinar = guler mare, dreptunghiular, lăsat pe spate (ca cel purtat de marinari la uniformă). – Marină + suf. -ar. Cf. fr. marinier, germ. Mariner.
11. [DLRLC] MARINAR, marinari, s. m. Persoană care face parte din echipajul unei nave; matroz. Doream de ani de zile... să stau de vorbă cu copiii și marinarii Volgii. SAHIA, U.R.S.S. 19. Ofițerii vaporului dau ordine marinarilor spre a se prepara pentru orice întîmplare. BOLINTINEANU, O. 270 Acele minuni ce le spune Sinbad marinarul în cele o mie și una de nopți. NEGRUZZI, S. I 205. ◊ Guler marinar = guler mare, dreptunghiular, lăsat pe spate, obișnuit la uniformele marinarilor. ◊ (Adjectival, învechit) Nu vor să mai intre în slujbă marinară. NEGRUZZI, S. II 182.
12. [DN] MARINAR s.m. Membru al echipajului unei nave; matelot. [< marină + -ar, cf. it. marinario, ngr. marinaris].
13. [MDN '00] MARINAR s. m.. membru al echipajului unei nave; matelot. ♦ guler ~ = guler mare, dreptunghiular, lăsat pe spate. (marină + -ar)
14. [DCR2] femeie-marinar s. f. Femeie care a îmbrățișat meseria de marinar ◊ „Am avut în schimb plăcerea de a o cunoaște pe unica femeie-marinar din flota fluvială și, probabil, și din cea maritimă românească; este vorba despre A.ț. A. a demonstrat de vreo șase ani, de când este marinar (sau... marinăriță), că este posibil accesul femeii și în această meserie prin tradiție masculină.” Sc. 19 XII 79 p. 1; v. și femeie-aviator (1972) (din femeie + marinar)
15. [DCR2] marinar-pescar s. m. Marinar specializat în pescuit ◊ „Ne cere grabnică asistență medicală pentru un marinar-pescar care a suferit un accident grav.” Sc. 11 XII 65 p. 1 (din marinar + pescar)
16. [Șăineanu, ed. VI] marinar m. cel ce trăiește pe mare, matelot.
17. [Scriban] *marinár m. (d. marină; it. marinaro, marinajo; fr. marin [corăbier de mare] și marinier [corăbier de fluviŭ]; ngr. marináris). Corăbier, om care trăĭește pe corabie (harcă, bastiment, vapor) și o mînă fie ca căpitan orĭ pilot, fie ca simplu matelot. – Pop. -ner.
18. [DOOM 3] marinar s. m., pl. marinari
19. [DOOM 2] marinar s. m., pl. marinari
20. [DE] MARINER, denumire a unui program spațial american (1962-1973), în cadrul căruia au trimise sonde spațiale și stații automate interplanetare, purtând același nume, spre Marte, Venus și Mercur în scopul studierii lor.
21. [Argou] marinar, marinari s. m. avorton; fetus avortat.
22. [Argou] marinarii pe covertă! expr. (cart.) banii pe masă!
23. [DGS] marinar s.m. I (mar.) 1 matelot, matroz, vaporean, <rar> lucrător pe mare, <reg.> lucrător de vapor, lucrătorul haieului (v. lucrător), <înv.> marinier, <turc.; înv.> ghimigiu. A fost mulți ani marinar pe un vas comercial. 2 navigator, <înv.> înotător, plutitor. Amiralul este un marinar trecut prin multe încercări. II (med.; arg.) v. Avorton.
24. [DLR] MARINÉR s. m. v. marinar.
25. [DLR] MARINAR s. m. Persoană care se îndeletnicește în mod obișnuit cu navigația (v. n a v i g a t o r, c o r ă b i e r) sau care face parte din echipajul unei nave (v. m a t e l o t); s p e c. ostaș care își face serviciul militar la marină (v. m a t r o z). Să încărcasă și pistoalile, spre a se pune în lucrare hotârîrea desperată a vitejilor noștri marineri. AR (1829), 61/16. Iroica hotărîre a ofițărilor și marinerilor. ib. 61/29. Viteji marinari,. CR (1829), 2481/31. Mărinarii sau corăbierii, rădicînd anghira, au întins vîntrele. DRĂGHICI, R. 7/7. Marinerul, după ce îi luă pe toți în corabie din caic. . . învîntă corabia. GORJAN, H. II, 7/24. Acele minuni ce le spune Sinbad marinarul în cele o mie și una de nopți. NEGRUZZI, S. I, 205. Ofițerii vaporului dau ordine marinarilor spre a se prepara pentru orice întîmplare. BOLINTINEANU, O. 270. Leon Negruzzi, înalt la statură, lat la față și la piept, cu umbletul balansat ca al marinarilor. MAIORESCU, CR. II, 333. Doream de ani de zile. . . să stau de vorbă cu copiii și marinarii Volgii. SAHIA, U.R.S.S, 19, cf. NOM. PROF. 64. Locuitorii. . . aveau faima celor mai iscusiți marinari ai lumii elenice. BART, S. M. 47. Îl atrăgeau cîrciumile portului și șantanele, în care năvăleau, puși pe chefuit și pe harțag, marinarii de pe vasele străine. STANCU, R. A. III, 167. Am și plănuit cu el să ne facem amîndoi marinari. DEMETRIUS, A. 179.* Expr. (Cu valoare de imperativ) Marinarii pe covertă, se spune la jocul de cărți sau de table, ca îndemn glumeț pentru ca jucătorii să depună miza. Te fac o tablă, pînă vine franțuzul! – Te joc la cît vrei, dar marinarii pe covertă. BUL. FIL. V, 261. ♦ (Regional) Barcagiu. ALR SN III h 843. ♦ (Adjectival, neobișnuit) Marinăresc. Nu vor să mai intre în slujbă marinară. NEGRUZZI, S. II, 182. - Pl.: marinari. – Și: (popular) mărinár (ALR SN III h 843), (învechit) marinér, mărinér, (prin Ban., Transilv.) marínăr (ALR SN III 843), mărinăr (ib.) s. m. – Marină + suf. -ar, după modelul fr. marinier. – Marinăr, mărinăr < germ. Mariner.
26. [DLR] MARÍNĂR s. m. v. marinar.
27. [DLR] MĂRINAR s. m. v. marinar.
28. [DLR] MĂRINĂR s. m. v. marinar.
29. [DLR] MĂRINER s. m. v. marinar.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL