1. [DEX '09] MARINĂRESC, -EASCĂ, marinărești, adj. De marinar, caracteristic marinarului sau marinei. – Marinar + suf. -esc.
2. [MDA2] marinăresc, ~ească a [At: TEODORESCU, M. II, 153 / Pl: ~ești / E: marinar + -esc] 1-2 Care aparține unui marinar sau marinei (1). 3-4 Caracteristic marinarului sau marinei (1).
3. [DLRLC] MARINĂRESC, -EASCĂ, marinărești, adj. De marinar. Berete marinărești. Uniformă marinărească.
4. [DN] MARINĂRESC, -EASCĂ adj. Referitor la marină, de marinar. [< marinar + -esc].
5. [Scriban] marinărésc, – eáscă adj. De marinar.
6. [DOOM 3] marinăresc adj. m., f. marinărească; pl. m. și f. marinărești
7. [DOOM 2] marinăresc adj. m., f. marinărească; pl. m. și f. marinărești
8. [DLR] MARINĂRÉSC, -EÁSCĂ adj. De marinar; caracteristic marinarului sau marinei. Avea într-adevăr un aer marinăresc de june aspirant voinic și cochet. TEODOREANU, M. II, 153. Își luase chitara și cînta încet un cîntec vechi marinăresc de pe coaste îndepărtate. V. ROM. februarie 1956, 26. Odgoane marinărești. SCÎNTEIA, 1960, nr, 4849. - Pl.: marinărești. – Marinar + suf. -esc.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL