1. [MDA2] mărgăriti vr [At: PĂSCULESCU, L. P. 219 / V: ~ta / Pzi: 3 ~tește / E: mărgărit] (Mun; Olt; d. iarbă) A mărgăritări.
2. [DLRLC] MĂRGĂRITI, pers. 3 mărgăritește, vb. IV. Refl. (Rar) A se împodobi cu flori, cu stropi etc. ca mărgăritarul. În munții Catrinului... unde iarba se-mpletește. La vîrf să mărgăritește. PĂSCULESCU, L. P. 219.
3. [DLRM] MĂRGĂRITI, pers. 3 mărgăritește, vb. IV. Refl. (Rar, despre iarbă) A se împodobi cu flori sau cu stropi ca mărgăritarul. – Din mărgărit1.
4. [MDA2] mărgărita v vz mărgăriti
5. [DAR] mărgăriti (și mărgăritări), pers. 3 sg. mărgăritește, vb. IV (reg.; despre iarbă) a face flori ca mărgăritarul.
6. [DLR] MĂRGĂRITI vb. IV. R e f l. (Prin Munt. și Olt. ; despre iarbă) A face flori ca mărgăritarul (II 1); (prin Mold.) a mărgăritări. În munții Catrinului, Și ai Rosmalinului, Unde iarba să-mpletește, La vîrf să mărgăritește, Șade Petre ș-o privește. PĂSCULESCU, L. P. 219. - Prez. ind. pers. 3: mărgăritește. – Și: mărgărita vb. I. HELIADE, O. I, 190. – V. mărgărit.
7. [DLR] MĂRGĂRITA vb. I v. mărgăriți.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL